1. [DEX '09] DESCHEIA, deschei, vb. I. 1. Tranz. A scoate un nasture din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. [Pr.: -che-ia. – Var.: deschia vb. I] – Lat. disclavare.
2. [DEX '09] DESCHIA vb. I v. descheia.
3. [MDA2] descheia [At: PSALT. HUR., 107v/23 / V: ~schia, (reg) dăs~, desteia, deșteia / P: ~che-ia / Pzi: ~ei / E: ml disclavare] 1 vt (Înv) A deschide gura. 2 vt (Reg) A deschide un obiect. 3 vt (Îvr) A descuia. 4-5 vtr A (se) desface. 6-7 vtr (Îvp) A (se) dezmembra. 8 vr (Îvp) A se dezmorți. 9 vt (C.i. nasturi) A scoate din butonieră Si: (reg) a desbumba, a descheptura (1), a deschiotora, a dezmembra. 10 vt (C. i. obiecte de îmbrăcăminte încheiate) A desface din nasturi, copci etc. Si: (reg) a desbumba, a descheptura (2), a deschiotora, a dezmembra. 11 vr (Reg; îf deșteia) A se dezbrăca. 12 vr (Reg; d. găini; pex d. orice fel de păsări de casă) A se lărgi orificiul prin care ies ouăle.
4. [MDA2] deschia v vz descheia
5. [MDA2] deșcheia v vz descheia
6. [MDA2] deșteia v vz descheia
7. [CADE] * DESCHEIA (-cheiu) vb. tr. și refl. A (-și) desprinde, a (-și) desface nasturii, copcile, etc. unei haine, unei rochii: își descheie corsajul cu mișcări ostenite (VLAH.) [încheia].
8. [DLRLC] DESCHEIA, deschei, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la nasturi) A scoate din butonieră, a face să nu mai fie încheiat. Laura își descheie și își încheie nasturii mînușilor. C. PETRESCU, Î. II 46. ♦ A desface (o haină) prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheind vestonul unuia căzut pe spate, cu brațele desfăcute în lături, se simți cuprins de după gît. CAMILAR, N. I 294. ♦ (Cu privire la persoane) A-i desface o haină prin scoaterea nasturilor din butonieră. Descheie copilul la gît. 2. Refl. (Despre obiecte compuse din bucăți, p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) A se desface din încheieturi. Încep a se descheia corăbiile din toate cuiele lor cele de fier. GORJAN, H. I 131. ◊ Fig. Merg... pe jos, să mi se mai descheie oasele. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. – Variantă: deschia (DELAVRANCEA, S. 145) vb. I.
9. [Șăineanu, ed. VI] descheià v. a deschide cu cheia, a desface o haină. [V. încheià].
10. [Scriban] deschéĭ, a -ĭá v. tr. (d. cheĭe). Dezbumb, deschid haĭna. V. deschid.
11. [DOOM 3] descheia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deschei, 3 descheie, 1 pl. descheiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să deschei, 3 să descheie; imper. 2 sg. afirm. descheie(-l, deschei-o); ger. descheind
12. [DOOM 2] descheia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. deschei, 3 descheie, 1 pl. descheiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să deschei, 3 să descheie; ger. descheind
13. [MDO] descheia (ind. prez. 1 sg. deschei, 3 sg. și pl. descheie, 1 pl. descheiem)
14. [IVO-III] descheiu, -chei 2, -cheie 3, -cheiere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL