1. [DEX '09] DESCĂTUȘA, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Pref. des- + [în]cătușa.
2. [MDA2] descătușa vtr [At: DDRF / V: (rar) ~și / Pzi: ~șez / E: des- + cătușă] 1-2 A (se) elibera din cătușe, din lanțuri. 3-4 A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie.
3. [CADE] DESCĂTUȘA (-șez) vb. tr. și refl. A (-și) scoate cătușile [încatușa].
4. [DEX '98] DESCĂTUȘA, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des1- + cătușă.
5. [DLRLC] DESCĂTUȘA, descătușez, vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) din lanțuri sau din cătușe. ♦ Fig. A elibera dintr-o constrîngere, dintr-o apăsare, din robie. Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2431. ◊ Refl. Popoarele se descătușează din robia imperialistă.
6. [MDA2] descătuși v vz descătușa
7. [DOOM 3] descătușa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descătușez, 3 descătușează, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 1 sg. să descătușez, 3 să descătușeze; ger. descătușând
8. [DOOM 2] descătușa (a ~) vb., ind. prez. 3 descătușează, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 să descătușeze; ger. descătușând
9. [MDO] descătușa (ind. prez. 3 sg. și pl. descătușează, 1 pl. descătușăm, ger. descătușînd)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL