1. [DEX '09] DESCÂLCIRE, descâlciri, s. f. Acțiunea de a descâlci și rezultatul ei. – V. descâlci.
2. [MDA2] descâlcire sf [At: BARONZI, L. 107 / Pl: ~ri / E: descâlci] 1 Descurcare a firelor de ață, păr etc. Si: (pop) descâlcit1 (1). 2 (Îvr) Eliberare dintr-o încleștare Si: (pop) descâlcit1 (2). 3 Rezolvare a unei încurcături Si: (pop) descâlcit1 (3). 4 (Fig; d. probleme, idei, raționamente etc.) Clarificare a unui raționament, a unei idei etc. Si: (pop) descâlcit1 (4). 5 Dezvăluire a unui secret Si: (pop) descâlcit1 (5). 6 Descifrare a unui text ilizibil Si: (pop) descâlcit1 (6). 7 (D. dificultăți, probleme etc.) Găsire a unei soluții atunci când informațiile sau împrejurările sunt numeroase și nu urmează firul logic Si: (pop) descâlcit1 (7).
3. [DEX '09] DESCÂLCI, descâlcesc, vb. IV. Tranz. A descurca fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Pref. des- + [în]câlci.
4. [MDA2] descâlci [At: CANTEMIR, HR. 74 / Pzi: ~cesc cj: 3 (înv) să descâlce / E: des- + (în)câlci] 1 vt A descurca fire de păr, de ață etc. 2-3 vtr (Îvr) A (se) desface dintr-o încleștare. 4 vr (Fig) A ieși dintr-o încurcătură. 5 vt (Fig) A face să devină clar un raționament, o idee, o problemă etc. Si: a clarifica, a lămuri. 6 vt (Fig) A dezvălui un secret, un lucru necunoscut etc. 7 (Fig) A descifra un text ilizibil. 8 vt (C.i. dificultăți, probleme etc.) A găsi o soluție când informațiile sau împrejurările sunt numeroase și par a nu urma firul logic Si: a soluționa.
5. [CADE] DESCÎLCI (-cesc) vb. tr. și refl. A (se) descurca: cu pieptenele descîlcește toate vițele, toate cosițele (ȘEZ.); și-i da un scul de ață încîlcit și înciotat, ca să-l descîlcească (VOR.): Ⓕ: din vălmașagul cărora subiectele de la sine se descîłcesc și devin nuvele (VLAH.) [încîlci].
6. [DEX '98] DESCÂLCI, descâlcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Des1- + [în]câlci.
7. [DLRLC] DESCÎLCI, descîlcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire (de ață, de păr etc.) încîlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. Și popa dă să descîlcească Ce scrie în hîrtia-mpărătească. BENIUC, V. 157. ◊ Refl. (Rar) Anevoie s-ar descîlci din vălmășagul de gînduri ce i se îmbulzesc sub condei. VLAHUȚĂ, O. A. 229.
8. [Șăineanu, ed. VI] descălcì v. a descurca. [V. încălcì].
9. [Scriban] descîlcésc v. tr. (d. în-cîlcesc). Descurc: a descîlci niște sfoară, o afacere.
10. [DOOM 3] descâlcire s. f., g.-d. art. descâlcirii; pl. descâlciri
11. [DOOM 2] descâlcire s. f., g.-d. art. descâlcirii; pl. descâlciri
12. [DOOM 3] descâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descâlcesc, 3 sg. descâlcește, imperf. 1 descâlceam; conj. prez. 1 sg. să descâlcesc, 3 să descâlcească
13. [DOOM 2] descâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descâlcesc, imperf. 3 sg. descâlcea; conj. prez. 3 să descâlcească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL