Definiție și ce înseamnă deşăla

1. [MDA2] deșăla1 v vz deșela1

2. [CADE] ❍ DEȘĂLA 👉 DEȘELA.

3. [DLRLC] DEȘĂLA vb. I v. deșela2.

4. [DEX '09] DEȘELA1, deșel, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext, a unui om cu poveri ori eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură. – Pref. de- + șale.

5. [MDA2] deșela2 v [At: PSALT. HUR. ap. DLR ms / V: (reg) ~șăla2 / Pzi: deșel și ~lez / E: ctm deșeua + șale] A deșeua.

6. [MDA2] deșela1 vt [At: PSALT. HUR. 47v/25 / V: (îrg) dăș~, (reg) deșăla1, dșăla, dișala, diș~ / S și: (înv) desș~ / Pzi: deșel / E: de(s)- + șale] (Pop) 1 vt (C.i. spinarea unui animal sau, pex, a unui om) A frânge de poveri ori de eforturi prea mari ori de lovituri puternice Si: a îndoi. 2-3 vtr (Pex) A (se) istovi din cauza eforturilor depuse. 4 vt (C.i. animale și oameni) A bate crunt.

7. [MDA2] dișăla v vz deșăla

8. [MDA2] dișela v vz deșela

9. [CADE] DEȘELA (-șel), DEȘĂLA (-șăl) I. vb. tr. 1 A lua șeaua de pe cal ¶ 2 A speti, a frînge șelele, mijlocul ¶ 3 Ⓕ A snopi în bătaie: Țiganul apucă un par și deșelă vaca (SB.). II. vb. refl. A se speti, a-și frînge șalele [des- + șale].

10. [CADE] DEȘELAT, DEȘĂLAT I. adj. 1 p. DEȘELA ¶ 2 Spetit, cu șalele frînte, cu mijlocul rupt. II. PE DEȘELATE loc. adv. Fără șeauă: încalecă pe deșelate o umbră de cal (VLAH.).

11. [DEX '98] DEȘELA1, deșel, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext., a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură. – Des1- + șale.

12. [DLRLC] DEȘELA2, deșel, vb. I. Tranz. (Cu privire la cai, mai rar la alte animale, p. ext. la om) A îndoi spinarea, a vătăma, a frînge, a rupe (prin poveri prea mari sau prin lovituri puternice). Apucă un par și deșală vaca. SBIERA, P. 292. (În forma regională deșăla) Băiete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu călare pe purcel să mi-l deșăli? REBREANU, R. II 30. Au aruncat-o îndata-mare jos [pielea de bivol] că-l deșăla nu alta, atît de grea era. SBIERA, P. 178. ◊ Refl. În spinare?... Poloboace de cîte 60 vedre unul? Să ne deșelăm? ALECSANDRI, T. I 441. – Variantă: (regional) deșăla vb.I.

13. [Șăineanu, ed. VI] deșelà v. 1. a scoate șeaua; 2. a frânge șalele, mijlocul: l’a bătut de l’a deșelat.

14. [Scriban] deșél, a -á v. tr. (d. șa, șea, pl. șele. – Deșel, deșelĭ, deșală [din deșeală]; să deșele. V. înșel). Iaŭ șaŭa de pe cal: a deșela calu. Vătam șalele, deformez mijlocu caluluĭ: l-a bătut pînă l-a deșelat. V. refl. Îmĭ deformez mijlocu, mă spetesc: m’am deșelat cărînd apă. Vechĭ. Încovoĭ. V. dăhulez.

15. [DOOM 3] !deșela (a ~) (a frânge spinarea) vb., ind. prez. 1 sg. deșel, 3 deșală/deșeală; conj. prez. 1 sg. să deșel, 3 să deșele; imper. 2 sg. afirm. deșală/deșeală

16. [DOOM 2] deșela (a ~) (a frânge spinarea) vb., ind. prez. 1 sg. deșel, 3 deșală; conj. prez. 3 să deșele; ger. deșelând; part. deșelat

17. [MDO] deșela (ind. prez. 1 sg. deșel, 3 sg. și pl. deșală)

18. [DRAM 2021] deșălá, deșăl, v.t.r. (pop.) A-și îndoi spinarea, a se încovoia: „No, amu [Fata Pădurii] nu ți-a mai veni altu în veci, că tătă am deșelat-o, a zis Omul Pădurii” (Bilțiu, 1999: 1.712). – Var. a lui deșela (DEX, MDA).

19. [DRAM 2015] deșăla, deșăl, vb. tranz., refl. – (pop.) A-și îndoi spinarea, a se încovoia. – Var. a lui deșela (< des + șale) (DEX, MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro