1. [MDA2] desăgit, ~ă a [At: RETEGANUL, P. IV, 32 / Pl: ~iți, ~e / E: desăgi] 1 Așezat ca desagii. 2 Atârnat de-a dreapta și de-a stânga șeilor.
2. [DEX '09] DESĂGI, desăgesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa. – Din desagă.
3. [MDA2] desăgi vt [At: BARONZI, L. 107 / V: diasagi / Pzi: ~gesc / E: desag] 1 A împărți un sac în două (din cauza greutății acestuia). 2 A împovăra cu desagi. 3 (Fig; d. persoane) A îngreuna cu multe sarcini. 4 A purta (ceva) în spate ca pe niște desagi. 5 (Reg) A îndesa.
4. [MDA2] diasagi v vz desăgi
5. [CADE] ❍ DESĂGI (-gesc) vb. tr. Mold. Trans. A încărca, a îndesa (ca într’o desagă): am mers la moară cu un sac desăgit pe mărțină (RET.).
6. [Scriban] desăgésc v. tr. (d. desag). Rar. Azĭ. Încarc, pun pe: a desăgi o marfă în car. Fig. Însărcinez: l-a desăgit cu multe sarcinĭ.
7. [DOOM 3] desăgi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăgesc, 3 sg. desăgește, imperf. 1 desăgeam; conj. prez. 1 sg. să desăgesc, 3 să desăgească
8. [DOOM 2] desăgi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăgesc, imperf. 3 sg. desăgea; conj. prez. 3 să desăgească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL