1. [DEX '09] DESĂGĂRIȚĂ, desăgărițe, s. f. (Rar) Călugăriță care umblă cu desaga pentru a strânge daruri. – Desagă + suf. -ăriță.
2. [MDA2] desăgăriță sf [At: CREANGĂ, P. 115 / V: dăsăgăr~, desagar~ / Pl: ~țe / E: desăgar + -iță] 1 Cerșetoare (cu desagi în spate). 2 (Spc) Călugăriță care adună daruri.
3. [CADE] DESĂGĂRIȚĂ (pl. -țe) sf. Călugăriță care umblă cu desagii să strîngă de-ale mîncării, etc. pentru maicile din mănăstire: maica Evlampia, desăgărița din Varatic (CRG.).
4. [DLRLC] DESĂGĂRIȚĂ, desăgărițe, s. f. (Rar) Călugăriță care umblă cu desagii ca să strîngă daruri, de-ale mîncării etc. pentru maicile din mănăstire. Cu maica Evlampia, desăgărița din Văratec, am avut și eu, odată, oleacă de clenci. CREANGĂ, P. 115. Am zis și eu în gîndul mieu că are întrucîtva dreptate maica desăgăriță. id. ib. 116.
5. [MDA2] dăsăgăriță sf vz desăgăriță
6. [MDA2] desagariță sf vz desăgăriță
7. [DOOM 3] desăgăriță (înv.) s. f., g.-d. art. desăgăriței; pl. desăgărițe
8. [DOOM 2] desăgăriță (rar) s. f., g.-d. art. desăgăriței; pl. desăgărițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL