1. [DEX '09] DERUTAT, -Ă, derutați, -te, adj. Încurcat, zăpăcit, dezorientat. – V. deruta.
2. [MDA2] derutat2, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~ați, ~e / E: deruta] 1 Încurcat2. 2 Zăpăcit2. 3 Dezorientat2.
3. [MDA2] derutat1 sn [At: MDA ms / E: deruta] (Fig) 1 Zăpăcire. 2 Dezorientare. 3 Înșelare.
4. [DLRLC] DERUTAT, -Ă, derutați, -te, adj. Dezorientat, zăpăcit. Mioara e tot timpul derutată că nu a fost întrevederea așa cum o bănuia ea. CAMIL PETRESCU, T. II 51.
5. [DEX '09] DERUTA, derutez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din fr. dérouter.
6. [MDA2] deruta vtr [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr dérouter] 1-2 A (se) zăpăci. 3-4 A (se) dezorienta. 5-6 A (se) înșela.
7. [DLRLC] DERUTA, derutez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să se zăpăcească încît să nu mai știe ce să facă sau pe ce drum să apuce, a face (pe cineva) să-și piardă capul, să se încurce; a dezorienta.
8. [DN] DERUTA vb. I. tr. A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înșela. [< fr. dérouter].
9. [MDN '00] DERUTA vb. tr. a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înșela. (< fr. dérouter)
10. [Scriban] *derutéz v. intr. (fr. dé-router, d. route, drum, d. lat. rupta [via], cale ruptă [derivată] din alta). Fac pe cineva să-șĭ peardă drumu, dezorientez. Fig. Încurc, dezorientez, zăpăcesc.
11. [DOOM 3] deruta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. derutez, 3 derutează; conj. prez. 1 sg. să derutez, 3 să deruteze
12. [DOOM 2] deruta (a ~) vb., ind. prez. 3 derutează
13. [DER] deruta (derutez, derutat), vb. – A rătăci, a încurca, zăpăci. Fr. dérouter.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL