1. [DEX '09] DEROGATORIU, -IE, derogatorii, adj. Care conține o derogare, cu caracter de derogare. – Din fr. dérogatoire, lat. derogatorius.
2. [MDA2] derogatoriu, ~ie a [At: COD. PEN. R. P. R. 7 / Pl: ~ii / E: fr dérogatoire, lat derogatorius, -a, -um] 1 Care conține o derogare. 2 Cu caracter de derogare.
3. [CADE] * DEROGATORIU adj. ⚖️ Care conține o derogațiune [fr.].
4. [DLRLC] DEROGATORIU, -ORIE, derogatorii, adj. (Jur.) Care conține o derogare, cu caracter de derogare. Clauză derogatorie. Act derogatoriu. Dispoziție derogatorie.
5. [DN] DEROGATORIU, -IE adj. Cu caracter de derogare; care derogă. [Pron. -riu. / cf. lat. derogatorius].
6. [MDN '00] DEROGATORIU, -IE adj. care derogă. (< fr. dérogatoire, lat. derogatorius)
7. [Șăineanu, ed. VI] derogatoriu a. Jur. ce conține o derogațiune: clauză derogatorie.
8. [Scriban] *derogatóriŭ, -ie adj. (lat. derogatorius). Jur. Care conține o derogațiune: clauză derogatorie.
9. [DOOM 3] derogatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. derogatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. derogatorii
10. [DOOM 2] derogatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. derogatorie (-ri-e); pl. m. și f. derogatorii
11. [MDO] derogatoriu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL