1. [DEX '09] DEROGAȚIUNE, derogațiuni, s. f. (Înv.) Derogare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dérogation.
2. [CADE] * DEROGAȚIUNE sf. Faptul de a deroga [fr.].
3. [DEX '98] DEROGAȚIUNE, derogațiuni, s. f. Derogare. [Pr.: ți-u-] – Din fr. dérogation.
4. [MDN '00] DEROGAȚIUNE s. f. derogare. (< fr. dérogation)
5. [Șăineanu, ed. VI] derogați(un)e f. acțiunea de a deroga la dispozițiunile unei legi, la un uz.
6. [Scriban] *derogațiúne f. (lat. derogátio, -ónis). Acțiunea de a deroga de la o lege, de la un contract. – Și -áție și -áre.
7. [DOOM 3] derogațiune (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. derogațiunii; pl. derogațiuni
8. [DOOM 2] derogațiune (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. derogațiunii; pl. derogațiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL