1. [DEX '09] DEROGARE, derogări, s. f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; excepție de la prevederile unui act normativ sau ale unei convenții, în temeiul unui alt act. – V. deroga.
2. [MDA2] derogare sf [At: TDRG / Pl: ~gări / E: deroga] Abatere excepțională de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale Si: derogație.
3. [DEX '98] DEROGARE, derogări, s. f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; abatere (excepțională) de la o lege, de la un regulament etc. – V. deroga.
4. [DLRLC] DEROGARE, derogări, s. f. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de la») Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; abatere de la o lege, de la un regulament etc. Prin derogare de la legea...
5. [DN] DEROGARE s.f. Acțiunea de a deroga și rezultatul ei; act, hîrtie prin care se derogă de la o normă; derogație. [< deroga].
6. [DEX '09] DEROGA, derog, vb. I. Intranz. A face o excepție de la prevederile unui act normativ sau ale unei convenții, în temeiul unui alt act. – Din fr. déroger, lat. derogare.
7. [MDA2] deroga vi [At: HAMANGIU, C. C. 12 / Pzi: ~og / E: fr déroger, lat derogo, -are] A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale.
8. [MDA2] derogațiune sf vz derogare
9. [CADE] * DEROGA (-rog) vb. intr. 1 A se abate de la, a înfrînge, a modifica o convenție, un act, o lege, un obiceiu ¶ 2 A fi contrar celor convenite sau stabilite prin lege, prin uz ¶ 3 A lucra, a săvîrși împotriva, contrar cu ceva ¶ 4 Ⓕ A face un lucru nevrednic de starea, de rangul său [fr.].
10. [DEX '98] DEROGA, derog, vb. I. Intranz. A se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale. – Din fr. déroger, lat. derogare.
11. [DLRLC] DEROGA, derog, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A se abate de la o lege, de la un regulament etc.
12. [DN] DEROGA vb. I. intr. A se abate de la o lege, de la un regulament etc. [P.i. derog, 3,6 -gă. / < lat., it. derogare].
13. [MDN '00] DEROGA vb. intr. a se abate de la prevederile unui act normativ, ale unui statut sau convenții în baza unui act de aceeași natură. (< fr. déroger, lat. derogare)
14. [Șăineanu, ed. VI] derogà v. 1. a modifica sau a înfrânge o lege, un uz: a deroga la un contract; 2. a-și pierde nobleța, demnitatea, rangul; 3. a nu se conforma cu.
15. [Scriban] *deróg, a -á v. intr. (lat. dé-rogo, -rogáre. V. rog. – Se conjugă ca ab-rog). Stabilesc o dispozițiune contrară uneĭ legĭ saŭ unuĭ act anterior: a deroga de la lege. Nu-mĭ păstrez demnitatea. Fac un lucru care-mĭ atrage perderea ranguluĭ (noblețeĭ, demnitățiĭ): odinioară, nobilu care se făcea negustor deroga.
16. [Scriban] *derogațiúne f. (lat. derogátio, -ónis). Acțiunea de a deroga de la o lege, de la un contract. – Și -áție și -áre.
17. [DOOM 3] derogare s. f., g.-d. art. derogării; pl. derogări
18. [DOOM 2] derogare s. f., g.-d. art. derogării; pl. derogări
19. [DOOM 3] deroga (a ~) (a face o excepție) vb., ind. prez. 1 sg. derog, 2 sg. derogi, 3 derogă; conj. prez. 1 sg. să derog, 3 să deroge
20. [DOOM 2] deroga (a ~) (a face o excepție) vb., ind. prez. 3 derogă; conj. prez. 3 să deroge
21. [IVO-III] derog, -roagă 3, -roage 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL