1. [DEX '09] DERIVATIV, -Ă, derivativi, -e, adj. Care trage sau abate ceva în altă parte. ♦ (Med.; adesea substantivat, n.) Care se referă la evacuarea surplusului de sânge dintr-un organ bolnav, în scopul favorizării unei funcționări normale a inimii, și la evacuarea substanțelor toxice din organism. – Din fr. dérivatif, lat. derivativus.
2. [MDA2] derivativ, ~ă [At: DENSUSIANU, L. 167 / Pl: ~i, ~e / E: fr dérivatif, lat derivativus, -a, -um] 1 a (Șfg) Care trage sau abate ceva în altă parte. 2 sn (Med) Care se referă la evacuarea surplusului de sânge dintr-un organ bolnav, în scopul favorizării unei funcționări normale a inimii și la evacuarea substanțelor toxice din organism.
3. [CADE] * DERIVATIV I. adj. 🩺 Care produce o iritațiune pe o parte a corpului spre a face să se grămădească acolo sîngele. II. (pl. -ive) sn. ☠ Medicament derivativ: vezicătoarea e un ~ [fr.].
4. [DLRLC] DERIVATIV, -Ă, derivativi, -e, adj. Care trage sau abate ceva în altă parte. ♦ (Med.) Care atrage sîngele sau umorile dintr-o parte a corpului în alta. Remediu derivativ. ◊ (Substantivat) Vezicătoarea, sinapismul etc. sînt derivative.
5. [DN] DERIVATIV, -Ă adj. Care servește la abaterea sîngelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. // s.n. Mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu. // adj., s.n. (Lingv.) (Element) cu care se face derivarea. [Cf. fr. dérivatif, lat. derivativus].
6. [MDN '00] DERIVATIV, -Ă I. adj. care trage, abate ceva în altă parte. II. s. n. mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu. III. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea. (< fr. dérivatif, lat. derivativus)
7. [Șăineanu, ed. VI] derivativ a. Med. care operă o derivațiune: vezicătorile sunt derivative.
8. [Scriban] *derivatív, -ă adj. (lat. derivativus). Med. Revulsiv, care produce o derivațiune: luarea de sînge e derivativă. S.n., pl. e: muștaru, vezicătorile și purgativele îs derivative.
9. [DOOM 3] derivativ1 adj. m., pl. derivativi; f. derivativă, pl. derivative
10. [DOOM 3] +derivativ2 s. n., pl. derivative
11. [DOOM 2] derivativ adj. m., pl. derivativi; f. derivativă, pl. derivative
12. [DTL] DERIVATIV s. n. (cf. fr. dérivatif, lat. derivativus): element cu care se realizează derivarea, ca sufixul sau prefixul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL