1. [DEX '09] DERIVATĂ, derivate, s. f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea funcției și creșterea variabilei, când creșterea variabilei tinde către zero. – Din fr. derivée.
2. [DLRLC] DERIVATĂ, derivate, s. f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea funcțiunii și creșterea variabilei cînd creșterea variabilei tinde către zero.
3. [DN] DERIVATĂ s.f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea variabilei cînd aceasta tinde către zero. [Cf. fr. dérivée].
4. [Scriban] *derivátă f., pl. e. Mat. Derivata uneĭ funcțiunĭ, uneĭ variabile, limita spre care tinde raportu de creștere pe care o ĭa această funcțiune de la creșterea atribuită variabileĭ cînd această creștere tinde spre zero.
5. [DEX '09] DERIVAT, -Ă, (I) derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II, 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial obținut prin prelucrarea unei materii prime de bază. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.
6. [MDA2] derivat2, ~ă [At: MAIORESCU, L. 10 / Pl: ~ați, ~e / E: deriva] 1 a Care derivă (3) din ceva. 2 a Format prin derivare (6). 3 a (D. cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. 4 a (D. vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. 5 a (D. căi de comunicație, canale etc.) Ramificat din traseul principal. 6 sm (Chm) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 7 sn Produs industrial extras dintr-o materie primă. 8 sn Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 9 sn Lucru care derivă (3) din altul. 10 sf (Mat) Limită a raportului dintre creșterea funcției și creșterea variabilei, când creșterea variabilei tinde către zero.
7. [CADE] * DERIVAT I. adj. 1 p. DERIVA ¶ 2 ⚡ Curent ~, curent electric care, plecînd dintr’un punct al circuitului principal, pătrunde în acest circuit printr’un alt punct. II. (pl. -ate) sn. Cuvînt care derivă, care-și trage originea din altul. III. DERIVATĂ (pl. -te) sf. ➕ Derivata unei funcțiuni, limita către care tinde raportul între creșterea funcțiunii și aceea a variabilei independente cînd creșterea acesteia tinde către zero; ~ parțială, derivata unei funcțiuni de mai multe variabile independente, considerată în raport cu una singură din acestea, celelalte fiind considerate ca invariabile; ~ logaritmică, derivata logaritmului unei funcțiuni [fr.].
8. [DEX '98] DERIVAT, -Ă, derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie primă. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.
9. [DLRLC] DERIVAT2, -Ă, derivați, -te, adj. 1. Care derivă, se trage, decurge, rezultă, provine din ceva; format prin derivare (1 b). Un cuvînt derivat. 2. (Tehn.; despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre o cale de comunicație, un canal) Abătut, ramificat din traseul principal. Un canal derivat.
10. [DN] DERIVAT, -Ă adj. 1. Care derivă, decurge. 2. (Despre o apă) Abătut din cursul său, din albia sa naturală. // s.m. și n. Substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. Cuvînt format prin derivare de la alt cuvînt. 3. Lucru care derivă din altul. [< deriva].
11. [Șăineanu, ed. VI] derivat a. care își trage originea dela altul. ║ n. vorbă ce derivă dintr’alta.
12. [DOOM 3] derivată (mat.) s. f., g.-d. art. derivatei; pl. derivate
13. [DOOM 2] derivată (mat.) s. f., g.-d. art. derivatei; pl. derivate
14. [DTL] DERIVAT, -Ă adj. (< deriva < fr. dériver, it., lat. derivare): în sintagma cuvânt derivat (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL