1. [DEX '09] DERANJAT, -Ă, deranjați, -te, adj. Care este în dezordine, în neorânduială; răvășit, răscolit; mutat de la loc. – V. deranja.
2. [MDA2] deranjat1 sn [At: MDA ms / E: deranja] 1-6 Deranjare (1-6). 7 (Irn) Osteneală.
3. [MDA2] deranjat2, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 60 / Pl: ~ați, ~e / E: deranja] 1 Care este în dezordine, în neorânduială Si: răvășit, răscolit. 2 (D. mecanisme) Stricat2. 3 (Fig) Tulburat. 4 Mutat de la locul său. 5 (D. oameni) Incomodat2. 6 (D. aparatul digestiv) Perturbat în buna funcționare. 7 (D. activitate) Oprit2. 8 (Irn) Ostenit2.
4. [DLRLC] DERANJAT, -Ă, deranjați, -te, adj. Care este în dezordine, în neorînduială; mutat de la loc; răvășit, răscolit. Nu dansați?... se miră domnul Pastion, așezîndu-și cu un zîmbet amabil cravata de mătase, deranjată. C. PETRESCU, Î. II 248.
5. [DEX '09] DERANJA, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊ Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (În formule de politețe sau ir.) A se obosi să facă ceva. Nu vă deranjați. – Din fr. déranger.
6. [MDA2] deranja [At: CAZIMIR, GR. 95 / Pzi: ~jez / E: fr déranger] 1 vt A strica rânduiala, ordinea unor obiecte. 2 vt A tulbura bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc. Si: a strica. 3 vt (Îe) A-și ~ stomacul A avea o indigestie. 4 vt (Fig) A tulbura liniștea sau activitatea cuiva. 5 vt (Fig) A incomoda, a stânjeni pe cineva. 6 vt A determina pe cineva să-și schimbe locul pentru a face loc de trecere (cuiva). 7 vr A se ridica spre a face loc unei alte persoane. 8 vr A se opri din activitate. 9 vr (Irn sau în formule de politețe) A se osteni.
7. [CADE] * DERANJA (-jez) I. vb. tr. 1 A muta, a scoate un lucru din loc, a răscoli, a amesteca lucruri așezate cu rînduială ¶ 2 A turbura mersul, funcționarea unei mașini ¶ 3 A sili pe cineva să se depărteze, să se scoale de la locul unde stă, unde șade ¶ 4 Ⓕ A opri, a întrerupe pe cineva din treabă, din îndeletnicirea sa. II. vb. refl. 1 A se muta, a se scula de la locul unde stă, unde șade ¶ 2 Ⓕ A se întrerupe din ocupațiunile sale [fr.].
8. [DEX '98] DERANJA, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊ Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (În formule de politețe sau ir.) A se osteni. – Din fr. déranger.
9. [DLRLC] DERANJA, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica ordinea, rînduiala unor obiecte, lucruri etc.; a răvăși, a răscoli. Cu zugrăvitul pereților am deranjat toată casa. ♦ (Familiar, în expr.) A-și deranja stomacul = a căpăta o indigestie, a-și strica stomacul, a avea diaree. 2. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva; a stînjeni, a stingheri, a incomoda. Nu deranjăm pe nimeni... E un conac cu peste 20 de camere. CAMIL PETRESCU, T. II 124. Nu mi-ar fi plăcut să deranjez lumea, pe simple presupuneri. C. PETRESCU, R. DR. 85. Bogoiu e mereu aici să mi-o amintească... – Și te deranjează? SEBASTIAN, T. 76. ♦ Refl. (Mai ales în formule de politețe) A se osteni. Vă rog să nu vă deranjați. ▭ Cu ocazia asta aduc un fagure de miere pentru musafirii mei. – Vai, de ce te deranjezi, maică Nimfodoră? SADOVEANU, P. M. 60.
10. [DN] DERANJA vb. I. 1. tr. A răvăși, a pune în neorînduială, în dezordine, a învălmăși. 2. refl. (Fam.) A-și strica stomacul; (spec.) a avea diaree. 3. tr. A tulbura, a stingheri, a incomoda (pe cineva). 4. refl. A se osteni pentru cineva. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. déranger].
11. [MDN '00] DERANJA vb. I. tr. 1. a pune în neorânduială; a face dezordine. ♦ (fam.) a-și ~ stomacul = a face indigestie. 2. (fig.) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva). II. tr., refl. a (se) deregla, a (se) defecta. III. refl. a se osteni pentru cineva. (< fr. déranger)
12. [Șăineanu, ed. VI] deranjà a. 1. a muta din loc; 2. a turbura mersul, funcționarea unei mașini; 3. fig. a întrerupe pe cineva în ocupațiunile sale.
13. [Scriban] *deranjéz v. tr. (fr. dé-ranger, d. rang, rang. V. aranjez). Răscolesc, Pun în dezordine: a deranja cărțile în bibliotecă. Neliniștesc, turbur mersu (funcționarea): a deranja o mașină. Fig. Alterez, dărapăn, stric: a deranja sănătatea. Turbur, neliniștesc, întrerup de la ocupațiunĭ.
14. [DOOM 3] deranja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deranjez, 3 deranjează, 1 pl. deranjăm; conj. prez. 1 sg. să deranjez, 3 să deranjeze; ger. deranjând
15. [DOOM 2] deranja (a ~) vb., ind. prez. 3 deranjează, 1 pl. deranjăm; conj. prez. 3 să deranjeze; ger. deranjând
16. [MDO] deranja (ind. prez. 3 sg. și pl. deranjează, 1 pl. deranjăm, ger. deranjînd)
17. [DER] deranja (deranjez, deranjat), vb. – A deranja, a importuna. Fr. déranger. – Der. deranj, s. n., deverbal, ca dejun de la déjeuner, denunț de la dénoncer; deranjament, s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL