1. [DEX '09] DERAIERE, deraieri, s. f. Acțiunea de a deraia și rezultatul ei. [Pr.: -ra-ie-] – V. deraia.
2. [MDA2] deraiere sf [At: MACEDONSKI, O. III, 76 / Pl: ~ri / E: deraia] 1 Ieșire de pe șine Si: deraiat1 (1). 2 (Pex) Accident provocat de ieșirea de pe linie a unei sau a mai multor roți ale unui vehicul care circulă pe șine Si: deraiat1 (2). 3 (Fig) Vorbire anapoda Si: deraiat1 (3). 4 (Fig) Divagație.
3. [CADE] * DERAIERE sf. 🚝 Faptul de a deraia, ieșirea din șine și răsturnarea vagoanelor (🖼 1784).
4. [DLRLC] DERAIERE, deraieri, s. f. Acțiunea de a deraia. La curbe, locomotiva și vagoanele săreau pe șine și amenințau cu deraierea. MACEDONSKI, O. III 76.
5. [DN] DERAIERE s.f. Acțiunea de a deraia. [Pron. -ra-ie-. / < deraia].
6. [DEX '09] DERAIA, deraiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre mijloace de transport care circulă pe șine) A sări de pe șine. 2. Fig. A vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect. [Pr.: -ra-ia] – Din fr. dérailler.
7. [MDA2] deraia vi [At: CARAGIALE, M. 142 / Pzi: ~iez / E: fr dérailler] 1 (D. mijloacele de transport care circulă pe șine) A sări de pe șine. 2 A vorbi aiurea. 3 (Fig) A divaga.
8. [CADE] * DERAIA (-aiez) vb. intr. 🚝 A ieși din șine (vorb. de un tren, de un vagon) [fr. dérailler].
9. [DLRLC] DERAIA, deraiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vehicule care merg pe șine: tren, tramvai etc.) A sări, a ieși de pe șine. La ieșirea din Buftea... a deraiat un tren de marfă. CARAGIALE, M. 142. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi aiurea, a se îndepărta, a se abate de la subiect; a devia. A deraiat de la subiect.
10. [DN] DERAIA vb. I. intr. (Despre un vehicul pe șine: tren, tramvai etc.) A aluneca, a sări de pe șine, de pe linie. ◊ (Fig.; despre oameni) A devia (într-o discuție etc.); a înnebuni, a se sminti. [Pron. -ra-ia, p. i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. dérailler].
11. [MDN '00] DERAIA vb. intr. 1. (despre tren, tramvai, metrou) a sări de pe șine. 2. (fig.) a devia de la subiect, a divaga. ◊ (p. ext.) a ieși din normal; a înnebuni, a se sminti. (< fr. dérailler)
12. [Șăineanu, ed. VI] deraià v. a ieși din șine: trenul a deraiat (= fr. dérailler).
13. [Scriban] *deraĭéz v. intr. (fr. dé-railler, d. rail [engl. rail], șină. Cp. cu delirez). Ies din șine, sar de pe șine (vorbind de tren și tranvaĭ). Fig. A te purta prost, a devia din calea bună. – Curat rom. s’ar putea zice a desșina orĭ a deșina.
14. [DOOM 3] deraiere s. f., g.-d. art. deraierii; pl. deraieri
15. [DOOM 2] deraiere s. f., g.-d. art. deraierii; pl. deraieri
16. [DOOM 3] deraia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deraiez, 3 deraiază, 1 pl. deraiem; conj. prez. 1 sg. să deraiez, 3 să deraieze; ger. deraind
17. [DOOM 2] deraia (a ~) vb., ind. prez. 3 deraiază, 1 pl. deraiem; conj. prez. 3 să deraieze; ger. deraind
18. [MDO] deraia (ind. prez. 3 sg. și pl. deraiază, ger. deraind)
19. [IVO-III] deraiez, -iam 1 imp., -iere inf. s.
20. [DER] deraia (deraiez, deraiat), vb. – 1. Despre mijloacele de transport, a sări de pe șine. – 2. A vorbi aiurea, a bate cîmpii. Fr. dérailler. – Der. deraiere, s. f.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL