1. [DEX '09] DERÂDERE s. f. Bătaie de joc, luare în râs; zeflemisire. – Pref. de- + râdere (după fr. dérision).
2. [MDA2] derâdere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: derâde] 1 (Înv) Batjocorire. 2 (Îe) A lua în ~ A lua în râs.
3. [DEX '98] DERÂDERE s. f. Bătaie de joc, luare în râs; zeflemisire. – De4 + râdere (după fr. dérision).
4. [CADE] * DERÎDERE sf. Deriziune [rîdere, format după fr. dérision].
5. [DLRLC] DERÎDERE s. f. Bătaie de joc, batjocură, luare în rîs; deriziune, zeflemisire. «Filozof» – era... epitetul de derîdere cu care îl întîmpinau colegii în cancelaria liceului. C. PETRESCU, Î. II 215. ◊ Loc. adv. (Mai ales în legătură cu verbul «a lua») În derîdere = în bătaie de joc, în zeflemea. Era murdar de funingine și rugină la nas, la ochi și pe frunte. Parcă îl mînjise cineva, în derîdere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27.
6. [Scriban] *derîdere f. Deriziune.
7. [DOOM 3] !derâdere (în ~) loc. adv.
8. [DOOM 2] derâdere s. f., g.-d. art. derâderii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL