1. [DEX '09] DEPRIMARE, deprimări, s. f. Starea unei persoane descurajate; depresie (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.
2. [MDA2] deprimare sf [At: VLAHUȚĂ, D. 18 / Pl: ~mări / E: deprima] 1 Mâhnire. 2 Descurajare. 3 Depresiune (3).
3. [CADE] * DEPRIMARE sf. 1 Faptul de a deprima ¶ 2 Ⓕ Copleșire morală: starea asta a lui de descurajare, de ~ morală (VLAH.).
4. [DEX '98] DEPRIMARE, deprimări, s. f. Stare a celui descurajat; depresiune (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.
5. [DLRLC] DEPRIMARE, deprimări, s. f. Starea celui deprimat; depresiune, descurajare, mîhnire. Starea asta a lui, de descurajare și deprimare morală, căuta... să se formuleze în fraze cumpănite. VLAHUȚĂ, O. AL. II 13.
6. [DN] DEPRIMARE s.f. Depresiune, mîhnire, descurajare. [< deprima].
7. [MDN '00] DEPRIMARE s. f. depresiune (4), descurajare, dezolare. (< deprima)
8. [Șăineanu, ed. VI] deprimare f. înfundare, apăsare (și fig.): o deprimare morală.
9. [Scriban] *deprimáre f. Depresiune. Descurajare.
10. [DEX '09] DEPRIMA, deprim, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresie sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.
11. [MDA2] deprima vt [At: I. TEODOREANU, M. II, 325 / Pzi: deprim / E: fr déprimer] A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare Si: a mâhni, a întrista, a descuraja.
12. [CADE] * DEPRIMA (-im, -imez) vb. tr. 1 A produce o depresiune, o apăsătură, o afundătură; a copleși ¶ 2 Ⓕ A micșora, a deprecia (meritul, cinstea cuiva) [fr.].
13. [DEX '98] DEPRIMA, deprim, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.
14. [DLRLC] DEPRIMA, deprim, vb. I. Tranz. A produce (cuiva) o stare de depresiune; a mîhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). L-a deprimat moartea mamei lui.
15. [DN] DEPRIMA vb. I. tr., refl. A (se) mîhni, a (se) întrista, a (se) descuraja. [P.i. deprim. / < fr. déprimer, cf. it. deprimere].
16. [MDN '00] DEPRIMA vb. tr. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola. (< fr. déprimer, lat. deprimere)
17. [Șăineanu, ed. VI] deprimà v. 1. a produce o depresiune: loviturile deprimă oasele craniului; 2. fig. a căuta să deprețieze, a înjosi: a deprima virtutea.
18. [Scriban] *deprím, a -á v. tr. (fr. déprimer, d. lat. dé-primo, -primere, care vinde d. prémere, a apesa. V. com-prim). Las în jos, turtesc: ploile deprimase terenu. Fig. Descurajez, întristez: moartea tatăluĭ luĭ îl deprimase.
19. [DOOM 3] deprimare (desp. de-pri-) s. f., g.-d. art. deprimării; pl. deprimări
20. [DOOM 2] deprimare (de-pri-) s. f., g.-d. art. deprimării; pl. deprimări
21. [DOOM 3] deprima (a ~) (desp. de-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. deprim, 3 deprimă; conj. prez. 1 sg. să deprim, 3 să deprime
22. [DOOM 2] deprima (a ~) (de-pri-) vb., ind. prez. 3 deprimă
23. [IVO-III] deprim.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL