1. [DEX '09] DEPRECIERE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. ◊ Depreciere monetară = scădere a puterii de cumpărare a unei monede, cauzată de inflație sau de reducerea volumului de bunuri oferite spre vânzare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.
2. [MDA2] depreciere sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 219 / V: (înv) ~iare, ~ețiare, ~eți~ / Pl: ~ri / E: deprecia] 1 Apreciere sub valoarea reală Si: depreciat1 (1). 2 Nesocotire a valorii Si: depreciat1 (2). 3 Devalorizare.
3. [CADE] * DEPRECIERE sf. Faptul de a deprecia.
4. [DEX '98] DEPRECIERE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.
5. [DLRLC] DEPRECIERE, deprecieri, s. f. Faptul de a deprecia. 1. Nesocotire a valorii. 2. Devalorizare a unor valori materiale. – Pronunțat: -ci-e-.
6. [DN] DEPRECIERE s.f. Faptul de a (se) deprecia; devalorizare. [Pron. -ci-e-. / < deprecia].
7. [DEX '09] DEPRECIA, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.
8. [MDA2] deprecia [At: I. IONESCU, D. 174 / V: (înv) ~ția / Pzi: ~iez / E: fr déprecier] 1 vt A aprecia ceva sau pe cineva sub valoarea sa reală. 2 vt (Pex) A nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 3-4 vtr A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea Si: a (se) devaloriza, a (se) degrada.
9. [MDA2] depreciare sf vz depreciere
10. [MDA2] depreția v vz deprecia
11. [MDA2] deprețiare sf vz depreciere
12. [MDA2] deprețiere sf vz depreciere
13. [CADE] * DEPRECIA (-eciez), DEPREȚIA (-țiez) vb. tr. A scădea, a nesocoti prețul, valoarea, meritul: ambițiosul caută a depreția și a înnegri pe acei cari s’au ridicat prin muncă și prin talent (I.-GH.) [fr.].
14. [CADE] * DEPREȚIA 👉 DEPRECIA.
15. [DLRLC] DEPRECIA, depreciez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti valoarea unui lucru, a aprecia ceva sub valoarea sa reală. Căutînd să deprecieze tocmai ceea ce constituie forța realistă a operei lui Caragiale, criticii burgheziei... l-au acuzat pe dramaturg de a fi creat doar niște păpuși. CARAGIALE, O. I 36 (Prefață). 2. A face să scadă, a micșora valoarea, calitatea unui lucru. Apele... prin stagnațiunea lor, depreciază pămîntul. I. IONESCU, D. 174. – Pronunțat: -ci-a.
16. [DN] DEPRECIA vb. I. 1. tr. A scădea prețul sau valoarea unui lucru. 2. tr., refl. A(-și) micșora valoarea, meritul, calitatea; a (se) devaloriza. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. déprécier].
17. [MDN '00] DEPRECIA vb. I. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală. ◊ (fig.) a desconsidera. II. tr., refl. a(-și) micșora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada. (< fr. déprécier)
18. [Șăineanu, ed. VI] deprețià v. a scădea prețul, valoarea, meritul.
19. [Scriban] *depreciéz v. tr. (fr. dé-précier, d. lat. de-pretiare. V. apreciez, disprețuĭesc). Micșorez valoarea unuĭ lucru saŭ meritu cuĭva.
20. [DOOM 3] depreciere (desp. de-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. deprecierii; pl. deprecieri
21. [DOOM 2] depreciere (de-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. deprecierii; pl. deprecieri
22. [DOOM 3] deprecia (a ~) (desp. de-pre-ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. depreciez (desp. -ci-ez), 3 depreciază, 1 pl. depreciem; conj. prez. 1 sg. să depreciez, 3 să deprecieze; ger. depreciind (desp. -ci-ind)
23. [DOOM 2] deprecia (a ~) (de-pre-ci-a) vb., ind. prez. 3 depreciază, 1 pl. depreciem (-ci-em); conj. prez. 3 să deprecieze; ger. depreciind (-ci-ind)
24. [MDO] deprecia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. depreciază, 1 pl. depreciem, ger. depreciind)
25. [IVO-III] depreciez, -ciază 3, cieze 3 conj., -ciere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL