1. [DEX '09] DEPOSEDARE, deposedări, s. f. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. – V. deposeda.
2. [MDA2] deposedare sf [At: BĂLCESCU, M. V. 302 / V: (înv) desp~ / Pl: ~dări / E: deposeda] Lipsire a unei persoane de posesiunea unui lucru sau a unui drept Si: deposedat1.
3. [DLRLC] DEPOSEDARE, deposedări, s. f. Acțiunea de a deposeda. Ritmul deposedării de pămînt a țărănimii sărace și mijlocașe și de întărire a moșierimii și chiaburimii a luat un curs mai puternic în timpul crizei și după criza economică mondială din 1929-1932. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 185. O dată cu dezvoltarea producției de mărfuri se întărește deposedarea de pămînturi a țăranilor rămași încă liberi. IST. R.P.R. 283.
4. [DN] DEPOSEDARE s.f. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. [< deposeda].
5. [DEX '09] DEPOSEDA, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. – Din fr. déposséder.
6. [MDA2] deposeda vt [At: IORGA, L. II, 206 / V: (înv) desp~ / Pzi: ~dez / E: fr déposséder] A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept.
7. [MDA2] desposeda v vz deposeda
8. [MDA2] desposedare sf vz deposedare
9. [CADE] * DEPOSEDA (-edez) vb. tr. A lua cuiva stăpînirea pe care o are asupra unui lucru [fr.].
10. [DLRLC] DEPOSEDA, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept, a lua cuiva stăpînirea pe care o are asupra unui lucru. În 1610, țăranii din ținutul Turzii, fiind deposedați de pămînturile lor, s-au răsculat. IST. R.P.R. 229.
11. [DN] DEPOSEDA vb. I. tr. A lua cuiva posesiunea unui lucru; a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. [< fr. déposséder].
12. [MDN '00] DEPOSEDA vb. tr. a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. (< fr. déposséder)
13. [Șăineanu, ed. VI] deposedà v. a lua cuiva posesiunea.
14. [Scriban] *deposedéz v. tr. (fr. de-posseder, d. posséder, a poseda). Scot din posesiune, despoĭ: a deposeda pe cineva de drepturĭ, de casă. Maĭ rar și desp-.
15. [Scriban] desposedéz V. deposedez.
16. [DOOM 3] deposedare s. f., g.-d. art. deposedării; pl. deposedări
17. [DOOM 2] deposedare s. f., g.-d. art. deposedării; pl. deposedări
18. [DOOM 3] deposeda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deposedez, 3 deposedează; conj. prez. 1 sg. să deposedez, 3 să deposedeze
19. [DOOM 2] deposeda (a ~) vb., ind. prez. 3 deposedează
20. [DAS] DEPOSEDARE. Subst. Deposedare, luare, privare, privațiune (livr.), frustrare. Înstrăinare, confiscare, sechestrare, sechestru; poprire. Expropriere, dezmoștenire. Prădare, pradă, prădat, prădăciune (pop.), răpire, răpitură (rar), spoliere (livr.), spoliație (livr.), furt, furat, furătură (rar), furtișag, vămuială (fig.), vămuire (fig.), hoție, hoțomănie, hoțit (rar); jaf, jefuire, jefuit, jecuire, tîlhărie. Jecmăneală, dijmă, dijmuire, dijmuit, dijmuială (rar), despuiere, stoarcere (fig.), extorcare, extorsiune (rar), secătuire; exploatare. Sustragere, delapidare, deturnare, fraudă, fraudare, defraudare. Expropriator; exploatator; jefuitor, jacaș (reg.), jăpcan (rar), spoliator (livr.). Răpitor, prădător (rar), hoț, furător, fur (înv.), tîlhar, tîlhăroi (augm.). Delapidator, defraudator. Expropriat, dezmoștenit, exploatat. Adj. Frustrator, privativ (livr.), păgubitor, prădalnic, răpitor, furător (rar), jefuitor, exploatator. Hoțesc, tîlhăresc. Expropriat, dezmoștenit, despuiat, jefuit, prădat, păgubit, defraudat, înstrăinat; exploatat. Vb. A deposeda, a lua (cuiva ceva), a lipsi (pe cineva de ceva), a priva (livr.), a spolia (livr.), a frustra; a înstrăina, a frauda, a delapida, a sustrage, a deturna. A dezmoșteni, a expropria. A confisca, a sechestra, a pune sechestru, a popri. A prăda, a răpi, a fura, a vămui (fig.), a jefui, a jecmăni, a sărăci, a despuia, a extorca, a dijmui (peior.), a stoarce (fig.), a dezbrăca (fig.), a lăsa gol (pușcă), a lua și cămașa (de pe cineva), a lăsa pe cineva brebenel; a stoarce pe cineva de bani, a lăsa pe cineva lefter; a ruina (fig.), a aduce (a duce, a lăsa) pe cineva la sapă de lemn, a lăsa (pe cineva) sărac lipit pămîntului; a lua cu japca, a-i lua cuiva (și) bucățica de la gură, a scoate pe cineva în capăt, a-i lua (a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră, a lăsa pe cineva scîndură (ca scîndura), a-i lua cuiva pielea (șapte, nouă piei), a suge pe cineva pînă la măduvă, a lăsa muritor de foame, a lăsa pe cineva pe drumuri (în brațele mizeriei). A ajunge sărac, a rămîne fără nimic, a ajunge la lulele, a rămîne numai cu pielea, a rămîne cu ața mămăligii, a rămîne de dîrvală, a rămîne pe drumuri, a nu avea unde să-și pună capul, a ajunge la sapă de lemn. V. asuprire, hoție, sărăcie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL