1. [DEX '09] DEPOLIMERIZARE, depolimerizări, s. f. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu mase moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. dépolymérisation.
2. [MDA2] depolimerizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: cf fr dépolymérisation] Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu greutăți moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului.
3. [DEX '98] DEPOLIMERIZARE, depolimerizări, s. f. Reacție prin care un polimer trece în polimeri cu greutăți moleculare mai mici, sub acțiunea căldurii, a luminii, a radiațiilor, a catalizatorilor, a oxigenului. – Cf. fr. dépolymérisation.
4. [DN] DEPOLIMERIZARE s.f. Fenomen invers polimerizării; descompunere a unui polimer. [Cf. fr. dépolymérisation].
5. [MDN '00] DEPOLIMERIZARE s. f. reacție în care se produce descompunerea unui polimer în compuși chimici mai simpli (monomeri sau polimeri inferiori). (după fr. dépolymérisation)
6. [DEX '09] DEPOLIMERIZA, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. – Din fr. dépolymériser.
7. [MDA2] depolimeriza vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: fr dépolymériser] (Chm) A supune depolimerizării.
8. [DN] DEPOLIMERIZA vb. I. tr. A efectua operația de depolimerizare. [< fr. dépolymériser].
9. [MDN '00] DEPOLIMERIZA vb. tr. a efectua reacția de depolimerizare. (< fr. dépolymériser)
10. [DOOM 3] depolimerizare s. f., g.-d. art. depolimerizării; pl. depolimerizări
11. [DOOM 2] depolimerizare s. f., g.-d. art. depolimerizării; pl. depolimerizări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL