1. [DEX '09] DEPLIN, -Ă, deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. Întreg, complet2 (1); desăvârșit, perfect. 2. Adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. ♦ (Pop.) Așa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin. – De4 + plin.
2. [MDA2] deplin, ~ă [At: VARLAAM, C. 242 / V: dă~, ~ă, di~, ~ă a / Pl: ~i, ~e / E: de4 + plin] 1 av De tot. 2 av În întregime. 3 av (Pop) Așa cum trebuie (și cum se cuvine). 4 a Întreg. 5 a Desăvârșit. 6 av (Înv; îs) ~ împuternicit Plenipotențiar. 7 av (Înv; îe) Să fie (cuvântul, voia) deplin(ă) Să se împlinească. 8-9 a, av (Înv; d. durată de timp) Încheiat. 10 av (Înv) Tocmai.
3. [CADE] DEPLIN I. adj. Căruia nu-i lipsește nimic, desăvîrșit: devenit ~ stăpîn pe averea sa (I.-GH.). II. DEPLIN adv., pe ~, loc. adv. Cu totul, cu desăvîrșire: ca să fii pe ~ mulțumit [d e – p l i n].
4. [DLRLC] DEPLIN2, -Ă, deplini, -e, adj. Întreg, complet, desăvîrșit, perfect, neștirbit. Nu era stăpîn deplin pe piciorul stîng. DUMITRIU, N. 59. Nimic n-ar putea măsura mai bine dimensiunile misterioase ale lumii ca ascultarea atentă, în liniștea deplină a nopții, a marelui dialog dintre ape și pietre. BOGZA, C. O. 136. Luptătorii cauzelor drepte vor biruința deplină. CAMIL PETRESCU, T. III 324. Ea e stăpînă deplină pe veniturile ei. REBREANU, R. I 190. ♦ Ajuns la maturitate. Primăvara toate sînt proaspete, dar nu depline. DELAVRANCEA, A. 5.
5. [DLRLC] DEPLIN1 adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, cu totul, în mod desăvîrșit, complet. Ziua se întunecase deplin și asfințise luceafărul de sară. SADOVEANU, D. P. 24. Voi ce purtați cupa la gură, Ah! deșertați cupa deplin! ALECSANDRI, P. III 84. ◊ (Determinînd un adjectiv) Cînd am fost deplin vindecat... am ieșit în lume și mi-am căutat regimentul. SADOVEANU, P. M. 125. Și-ntr-un coșciug de-argint te-au pus Deplin armat. COȘBUC, P. I 148. ◊ (Precedat de prep. «pe») Era într-un tîrgușor de munte și se simțea pe deplin restabilit. GALACTION, O. I 606. Nu putea să o săvîrșească pe deplin, căci turnul se surpa. ISPIRESCU, L. 295. O frunte... corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută. EMINESCU, N. 35. ♦ (Popular) Așa cum trebuie, cum se cere. Face slujba deplin. HODOȘ, P. P. 164.
6. [Șăineanu, ed. VI] deplin a. complet, întreg. [Lit. plin de tot]. ║ adv. cu totul, absolut: pe deplin mulțumit.
7. [Scriban] deplín, -ă adj. (de și plin). Complet, perfect, întreg: învățat deplin, fericire deplină, victorie deplină. Adv. În mod deplin: îs deplin (saŭ pe deplin) convins, fericit.
8. [MDA2] diplin, ~ă av, a vz deplin
9. [DOOM 3] +deplin3 (pe ~) (desp. de-plin) loc. adv.
10. [DOOM 3] deplin1 (desp. de-plin) adj. m., pl. deplini; f. deplină, pl. depline
11. [DOOM 3] +deplin2 (desp. de-plin) adv.
12. [DOOM 2] deplin (de-plin) adj. m., pl. deplini; f. deplină, pl. depline
13. [MDO] deplin
14. [DE] LA PLUS PERDUE DE TOUTES LES JOURNÉES EST CELLE OU L’ON N’A PAS RI (fr.) ziua cea mai (deplin) pierdută din toate este cea în care n-ai râs – Chamfort, „Maximes, caractères et anecdotes”, II.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL