1. [DEX '09] DEPENDINȚĂ, dependințe, s. f. Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.); (la pl.) ansamblul acestor încăperi. – Din fr. dépendances.
2. [MDA2] dependință sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 264 / Pl: ~țe / E: fr dépendances] 1 Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.). 2 (Lpl) Ansamblul acestor încăperi.
3. [DLRLC] DEPENDINȚĂ, dependințe, s. f. Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie, cameră de serviciu etc.); (la pl.) ansamblul acestor încăperi. O încăpere întunecată, o dependință a hotelului Trinacria, pardosită rudimentar cu piatră. CAMIL PETRESCU, B. 234. De fapt conacul, într-adevăr, era cam neglijat, mai ales în privința dependințelor. REBREANU, R. II 48. În partea dreaptă a casei se aflau dependințele, bucătăria, grajdurile. BOLINTINEANU, O. 413. ◊ Dependințele drumului = totalitatea lucrărilor sau a instalațiilor cu care este înzestrat un drum pentru marcarea traseului, reglementarea circulației etc.
4. [DN] DEPENDINȚĂ s.f. Clădire, încăpere care depinde de o construcție principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuințe. [< fr. dépendance].
5. [MDN '00] DEPENDINȚĂ s. f. (pl.) clădire, încăpere care depinde de o construcție principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuințe. (după fr. dépendance)
6. [DOOM 3] dependință (încăpere) s. f., g.-d. art. dependinței; pl. dependințe
7. [DOOM 2] dependință (încăpere) s. f., g.-d. art. dependinței; pl. dependințe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL