1. [DEX '09] DENUNȚĂTOR, -OARE, denunțători, -oare, s. m. și f. Persoană care denunță. – Denunța + suf. -ător (după fr. dénonciateur).
2. [MDA2] denunțător, ~oare smf, a [At: GHICA, S., ap. CADE / V: (înv) ~nciator, ~țiator / Pl: ~i, ~oare / E: denunța + -ător] 1-4 (Persoană) care denunță (1-2) Si: (îvr) denunțant (1-4). 5-8 Denunțant (5-8).
3. [CADE] * DENUNȚĂTOR sm. ⚖️ Cel ce denunță: a recunoscut în ~ pe amicul său (I.-GH.).
4. [DLRLC] DENUNȚĂTOR, -OARE, denunțători, -oare, s. m. și f. Persoană care denunță; pîrîtor, delator.
5. [DN] DENUNȚĂTOR, -OARE s.m. și f. Persoană care denunță. V. delator. [< denunța + -tor, după fr. dénonciateur].
6. [MDN '00] DENUNȚĂTOR, -OARE s. m. f. cel care face un denunț; delator. (după fr. dénonciateur)
7. [Șăineanu, ed. VI] denunțător m. cel ce denunță.
8. [MDA2] denunciator[1], ~oare smf, a vz denunțător
9. [MDA2] denunțiator, ~oare smf, a vz denunțător
10. [DOOM 3] denunțător s. m., pl. denunțători
11. [DOOM 2] denunțător s. m., pl. denunțători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL