1. [DEX '09] DENTIST, -Ă, dentiști, -ste, s. m. și f. Medic specializat în dentistică; stomatolog. – Din fr. dentiste, germ. Dentist.
2. [MDA2] dentist, ~ă smf, a [At: (a. 1826) BV. III, 603 / V: dan~, dandist / Pl: ~iști, ~e / E: fr dentiste, ger Dentist] 1-2 (Medic) specializat în dentistică Si: stomatolog.
3. [CADE] * DENTIST sm., DENTISTĂ (pl. -te) sf. Chirurg(ă) care îngrijește sau scoate dinții [fr.].
4. [DEX '98] DENTIST, -Ă, dentiști, -ste, s. m. și f., adj. (Medic) specializat în dentistică; stomatolog. – Din fr. dentiste, germ. Dentist.
5. [DLRLC] DENTIST, -Ă, dentiști, -ste, s. m. și f. Medic specializat în tratamentul bolilor de dinți; stomatolog. Îi zvîrle un ziar lui Sofron, să-i treacă timpul mai ușor, ca un client în sala de așteptare a dentiștilor. C. PETRESCU, Î. II 232.
6. [DN] DENTIST, -Ă adj., s.m. și f. Specialist (medic, tehnician) în tratarea bolilor de dinți; stomatolog. [Var. dantist, -ă s.m.f. / < fr. dentiste, cf. germ. Dentist, it. dentista].
7. [MDN '00] DENTIST, -Ă s. m. f. medic specialist în stomatologie. (< fr. dentiste, germ. Dentist)
8. [Șăineanu, ed. VI] dentist m. chirurg care curăță, vindecă sau scoate dinți.
9. [Scriban] *dentíst, -ă s. (fr. dentiste; it. dentista). Medic de dințĭ.
10. [MDA2] dantist, ~ă a, smf vz dentist
11. [CADE] * DANTIST = DENTIST: părea un ~ ce se prepară să-i scoată o măsea (VLAH.).
12. [DN] DANTIST, -Ă s.m. și f. v. dentist.
13. [DOOM 3] dentist s. m., pl. dentiști
14. [DOOM 2] !dentist s. m., pl. dentiști
15. [MDO] dentist
16. [IVO-III] dentist.
17. [Argou] a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL