1. [DEX '09] DENTINĂ s. f. Țesut osos sensibil care formează coroana și rădăcina dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine.
2. [MDA2] dentină sf [At: ANATOMIA, 96 / Pl: ~ne / E: fr dentine] Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principală a dintelui Si: ivoriu.
3. [CADE] * DENTINĂ sf. 🫀 Substanța osoasă din care e alcătuit dintele, fildeș [fr.].
4. [DEX '98] DENTINĂ s. f. Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine.
5. [DLRLC] DENTINĂ s. f. Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principală a dintelui.
6. [DN] DENTINĂ s.f. Substanță organică din care este formată masa dintelui; ivoriu. [< fr. dentine].
7. [MDN '00] DENTINĂ s. f. substanță proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu. (< fr. dentine)
8. [DOOM 3] dentină s. f., g.-d. art. dentinei
9. [DOOM 2] dentină s. f., g.-d. art. dentinei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL