1. [DEX '96] DENTALĂ, dentale, adj. f.[1] (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental.
2. [DEX '09] DENTAL, -Ă, dentali, -e, adj., s. f. (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental.
3. [DEX '09] LABIODENTAL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.
4. [MDA2] dental1, ~ă sf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~le / E: fr dental] (Consoană) care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori.
5. [MDA2] dintal, ~ă a vz dental
6. [MDA2] labiodental, ~ă [At: GRAUR, I. L. 47 / S și: ~o-dental / P: ~bi-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr labiodentale] (Lin) 1-2 sf, a (Sunet) care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori.
7. [CADE] * DENTAL I. adj. 1 🫀 De dinți, ce ține de dinți ¶ 2 📖 Consonante ~e, acelea care se rostesc atingînd, mai mult sau mai puțin, dinții cu limba (ex.: d, t, z, etc.). II. DENTALĂ (pl. -le) sf. 📖 Consonantă dentală [fr.].
8. [DLRLC] DENTAL, -Ă, dentali, -e, adj. (Fon.; despre consoane) A cărui ocluziune sau constricțiune se produce între vîrful limbii și dinții incisivi superiori sau inferiori. Sunetele «t», «d», «s», «z» sînt consoane dentale. ◊ (Substantivat, f.) Dentala «d» este o consoană sonoră.
9. [DLRLC] LABIO-DENTAL, -Ă, labio-dentali, -e, adj. (Despre sunete) Articulat cu participarea buzei de jos și a dinților de sus. ◊ (Substantivat, f.) «F» și «v» sînt labio-dentale. – Pronunțat: -bi-o-.
10. [DN] DENTAL, -Ă adj., s.f. (Consoană) care se articulează atingînd cu vîrful limbii dinții incisivi superiori sau inferiori. [< fr. dental].
11. [DN] LABIODENTAL, -Ă adj., s.f. (Sunet) la a cărui articulare participă buzele și dinții. [Pron. -bi-o-. / < fr. labiodental].
12. [MDN '00] DENTAL2, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin atingerea dinților incisivi, superiori sau inferiori, cu vârful limbii. (< fr. dental)
13. [MDN '00] LABIODENTAL, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin atingerea buzei de jos de dinții incisivi superiori. (< fr. labiodental)
14. [Șăineanu, ed. VI] dental a. 1. ce ține de dinți; nerv dental; 2. consonante ce se rostesc atingând dinții cu limba: d și t sunt sunete dentale.
15. [Scriban] *dentál, -ă adj. (lat. dentalis, d. dene, dentis, dinte). Gram. Se zice despre consonantele care se pronunță punînd limba pe dințĭ, ca d, t. S.f. O dentală, o consonantă dentală.
16. [DOOM 3] dentală s. f., g.-d. art. dentalei; pl. dentale
17. [DOOM 2] dentală s. f., g.-d. art. dentalei; pl. dentale
18. [DOOM 3] dental (despre sunete) adj. m., pl. dentali; f. dentală, pl. dentale
19. [DOOM 3] labiodental (desp. -bi-o-) adj. m., pl. labiodentali; f. labiodentală, pl. labiodentale
20. [DOOM 3] labiodentală (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. labiodentalei; pl. labiodentale
21. [DOOM 2] dental (despre sunete) adj. m., pl. dentali; f. dentală, pl. dentale
22. [DOOM 2] labiodental (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentali; f. labiodentală, pl. labiodentale
23. [DOOM 2] labiodentală (-bi-o-) s. f., g.-d. art. labiodentalei; pl. labiodentale
24. [DTL] DENTAL, -Ă adj. (< fr. dental): în sintagma consoană dentală (v.).
25. [DTL] LABIODENTAL, -Ă adj. (< fr. labiodentale): în sintagmele consoană labiodentală și sunet labiodental (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL