1. [DEX '09] DENEGARE, denegări, s. f. Acțiunea de a denega și rezultatul ei. ◊ Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unui organ de jurisdicție de a soluționa o pricină cu care a fost sesizat; denegație, tăgăduială. – V. denega.
2. [MDA2] denegare sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 74 / Pl: ~gări / E: denega] 1 (Înv) Negare. 2 Refuz. 3 (Jur, îs) ~ de dreptate (sau de justiție) Refuz nejustificat al unui organ de jurisdicție de a soluționa o cauză în legătură cu care a fost sesizat.
3. [DEX '98] DENEGARE, denegări, s. f. Acțiunea de a denega și rezultatul ei. ◊ Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unui organ de jurisdicție de a soluționa o pricină cu care a fost sesizat; denegație, tăgăduială. – V. denega.
4. [DN] DENEGARE s.f. Acțiunea de a denega și rezultatul ei; denegație, tăgăduială. ◊ (Jur.) Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanțe judecătorești de a soluționa o pricină cu care a fost sesizată. [< denega].
5. [MDN '00] DENEGARE s. f. acțiunea de a denega. ♦ (jur.) ~ de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanțe judecătorești de a soluționa o pricină cu care a fost sesizată. (< denega)
6. [DEX '09] DENEGA, deneg, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier.
7. [MDA2] denega vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 285 / Pzi: deneg / E: it, lat denegare, cf fr dénier] (Înv) 1 A nega. 2 A refuza.
8. [CADE] * DENEGA (-eg) vb. tr. A tăgădui [lat.].
9. [DLRLC] DENEGA, deneg, vb. I. Tranz. (Franțuzism) 1. A nega, a tăgădui. Deneagă sărăcia limbei... și deschide toate orizoanele întunecate de gramaticele a feluri de autori și de sisteme. RUSSO, S. 63. 2. (Învechit) A refuza. Aceștia caută a se furișa, spre a le denega mai lesne sprijinul cerut. ODOBESCU, S. III 536.
10. [DN] DENEGA vb. I. tr. A nega, a tăgădui (cu tărie). [P.i. deneg. / < lat., it. denegare].
11. [MDN '00] DENEGA vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare)
12. [Șăineanu, ed. VI] denegà v. a nega cu totul, a refuza: a denega dreptatea.
13. [Scriban] *denég, a -á v. tr. (lat. dé-nego, -negáre, de unde și fr. dénier). Neg, refuz: a denega să facĭ dreptate cuĭva.
14. [Scriban] *denegațiúne f. (lat. denegátio, -ónis). Acțiunea de a denega. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
15. [DOOM 3] denegare s. f., g.-d. art. denegării; pl. denegări
16. [DOOM 2] denegare s. f., g.-d. art. denegării; pl. denegări
17. [DOOM 3] denega (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. deneg, 2 sg. denegi, 3 deneagă; conj. prez. 1 sg. să deneg, 3 să denege, imper. 2 sg. afirm. deneagă
18. [DOOM 2] denega (a ~) vb., ind. prez. 3 deneagă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL