1. [DEX '09] DENEGA, deneg, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier.
2. [MDA2] denega vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 285 / Pzi: deneg / E: it, lat denegare, cf fr dénier] (Înv) 1 A nega. 2 A refuza.
3. [CADE] * DENEGA (-eg) vb. tr. A tăgădui [lat.].
4. [DLRLC] DENEGA, deneg, vb. I. Tranz. (Franțuzism) 1. A nega, a tăgădui. Deneagă sărăcia limbei... și deschide toate orizoanele întunecate de gramaticele a feluri de autori și de sisteme. RUSSO, S. 63. 2. (Învechit) A refuza. Aceștia caută a se furișa, spre a le denega mai lesne sprijinul cerut. ODOBESCU, S. III 536.
5. [DN] DENEGA vb. I. tr. A nega, a tăgădui (cu tărie). [P.i. deneg. / < lat., it. denegare].
6. [MDN '00] DENEGA vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare)
7. [Șăineanu, ed. VI] denegà v. a nega cu totul, a refuza: a denega dreptatea.
8. [Scriban] *denég, a -á v. tr. (lat. dé-nego, -negáre, de unde și fr. dénier). Neg, refuz: a denega să facĭ dreptate cuĭva.
9. [DOOM 3] denega (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. deneg, 2 sg. denegi, 3 deneagă; conj. prez. 1 sg. să deneg, 3 să denege, imper. 2 sg. afirm. deneagă
10. [DOOM 2] denega (a ~) vb., ind. prez. 3 deneagă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL