1. [DEX '09] DENATURARE, denaturări, s. f. Acțiunea de a denatura și rezultatul ei. – V. denatura.
2. [MDA2] denaturare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) desnăt~ / Pl: ~rări / E: denatura] 1 Adăugare a unei substanțe străine unui produs pentru a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial Si: denaturat1 (1). 2 (Fig) Schimbare (intenționată) a înțelesului, naturii sau caracterului unor cuvinte, idei, a unui fapt etc. Si: denaturat1 (2). 3 (Ccr) Cuvânt, fapt etc. care a fost denaturat (2) Si: denaturat1 (3).
3. [DLRLC] DENATURARE, denaturări, s. f. 1. Schimbare (adesea intenționată) a înțelesului unui cuvînt, a naturii unui lucru, unei opere, unui principiu, sau a realității unui fapt; modificare, falsificare. Orice îndepărtare sau denaturare a ideologiei socialiste însemnează implicit o întărire a ideologiei burgheze. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. 2. Operație care constă în adăugarea, la un produs, a unei mici cantități dintr-o substanță străină, pentru a-l face impropriu destinației inițiale. Denaturarea alcoolului.
4. [DN] DENATURARE s,f, Acțiunea de a denatura. ♦ Schimbare intenționată a înțelesului, a naturii sau a caracterului unor cuvinte, idei, fapte etc.; deformare, falsificare. ♦ Realizare a unui produs impropriu destinației inițiale prin adăugarea unei cantități oarecare dintr-o substanță străină. [< denatura].
5. [DEX '09] DENATURA, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. – Din fr. dénaturer.
6. [MDA2] denatura vt(a) [At: HELIADE, PARALELISM I, 49/7 / V: (înv) desn~, desnă~ / Pzi: ~rez / E: fr dénaturer] 1 A adăuga unui produs o substanță străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial. 2 (Fig) A schimba (intenționat) înțelesul normal sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc. Si: a deforma (2), a altera (9-10), a falsifica.
7. [MDA2] desnatura v vz denatura
8. [MDA2] desnaturare sf vz denaturare
9. [MDA2] desnătura vt vz denatura
10. [MDA2] desnăturare sf vz denaturare
11. [MDA2] deznatura vt vz denatura
12. [CADE] * DENATURA (-urez) vb. tr. 1 A schimba natura, firea unui lucru, prin amestecarea unor anumite substanțe: spiritul se denaturează spre a nu putea fi întrebuințat ca băutură, ci numai în industrie sau la ars ¶ 2 ~ o frază, o idee, a-i schimba înțelesul, astfel încît să însemneze cu totul altceva ¶ 3 A schimba în rău sentimentele firești [fr.].
13. [CADE] * DENATURAT adj. 1 p. DENATURA ¶ 2 Căruia i s’au schimbat însușirile firești: spirit ~ ¶ 3 Neomenos, care n’are sentimentele bune pe care le inspiră natura: un fiu ~; o mamă ~ă.
14. [DLRLC] DENATURA, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (adesea intenționat) înțelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, idei, fapte etc.; a deforma, a altera, a falsifica. A separa în mod rigid analiza ideilor și a imaginilor într-o operă literară înseamnă a denatura... principiile esteticii științifice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 3/6. Îmi veți ierta numai o mică pledare pentru nația mea, fără însă să credeți că aș denatura faptele. KOGĂLNICEANU, S. A. 64. 2. (Ind.) A adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină spre a-l face impropriu pentru destinația inițială. A denatura petrolul.
15. [DN] DENATURA vb. I. tr. A schimba intenționat natura, caracterele distinctive ale unui lucru. ♦ (Fig.) A schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma. [< fr. dénaturer, it. lat. denaturare].
16. [MDN '00] DENATURA vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înțelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanță străină, făcându-l impropriu destinației inițiale. (< fr. dénaturer)
17. [Șăineanu, ed. VI] denaturà v. 1. a schimba natura: nu denaturați cugetarea mea; 2. a lipsi de sentimentele naturale; ambițiunea denaturează inima.
18. [Scriban] *denaturéz v. tr. (de- și natură; fr. dénaturer). Schimb constituțiunea naturală a unuĭ lucru, de ex., amestecînd în spirt o substanță care-l face impropriŭ consumațiuniĭ (de a fi băut). Fig. Falsific: a denatura o informațiune. Corpu, stric, înrăĭesc: politica denaturează caracteru.
19. [DOOM 3] denaturare s. f., g.-d. art. denaturării; pl. denaturări
20. [DOOM 2] denaturare s. f., g.-d. art. denaturării; pl. denaturări
21. [DOOM 3] denatura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. denaturez, 3 denaturează; conj. prez. 1 sg. să denaturez, 3 să denatureze
22. [DOOM 2] denatura (a ~) vb., ind. prez. 3 denaturează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL