1. [DEX '09] DEMORALIZARE s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizație. 2. (Înv.) Imoralitate, desfrâu, corupție. – V. demoraliza.
2. [MDA2] demoralizare sf [At: ASACHI, S. L. II, 80 / V: (înv) desm~ / Pl: ~zări / E: demoraliza] 1 (Înv) Corupție (1). 2 Descurajare.
3. [CADE] * DEMORALIZARE, * DEMORALIZAȚI(UN)E sf. Faptul de a (se) demoraliza; rezultatul acestui fapt [fr.].
4. [DEX '98] DEMORALIZARE, demoralizări, s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizație. 2. (Înv.) Imoralitate, desfrâu, corupție. – V. demoraliza.
5. [DLRLC] DEMORALIZARE s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare. Slăbiciunea fundamentală a armatelor imperialiste constă într-aceea că războiul nejust, în slujba căruia sînt puse, duce la demoralizarea ostașilor și creează premisele descompunerii acestor armate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2438. 2. (Învechit) Imoralitate. Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire, Contra demoralizării propovăduie-nfocată. EMINESCU, O. IV 222.
6. [DN] DEMORALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) demoraliza și rezultatul ei; stare de descurajare, demobilizare, depresiune, demoralizație. [< demoraliza].
7. [Șăineanu, ed. VI] demoralizare f. acțiunea de a demoraliza și starea celui demoralizat.
8. [DEX '09] DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. démoraliser.
9. [MDA2] demoraliza vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) desm~ / Pzi: ~zez / E: fr démoraliser] 1-2 (Înv) A (se) corupe. 3-4 (A face pe cineva să-și piardă sau) a-și pierde încrederea în sine și curajul Si: a (se) descuraja, a (se) deprima.
10. [MDA2] desmoraliza v vz demoraliza
11. [MDA2] desmoralizare sf vz demoralizare
12. [CADE] * DEMORALIZA (-izez) I. vb. tr. 1 A face să piardă sentimentul moral ¶ 2 A strica moravurile ¶ 3 A face să piardă curajul, a descuraja. II. vb. refl. 1 A pierde sentimentul moral ¶ 2 A-și pierde curajul, a se descuraja [fr.].
13. [CADE] * DEMORALIZAȚI(UN)E 👉 DEMORALIZARE.
14. [DLRLC] DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să-și piardă încrederea în sine; a descuraja, a deprima. Trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. Constatarea acestei stîngăcii în arta conversației îl demoraliză definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196. [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209.
15. [DN] DEMORALIZA vb. I. tr., refl. A (se) descuraja, a (se) deprima. [Cf. fr. démoraliser].
16. [MDN '00] DEMORALIZA vb. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima. (< fr. démoraliser)
17. [Șăineanu, ed. VI] demoralizà v. 1. a face imoral, a corupe; 2. a descuraja: înfrângerile demoralizează oștirea.
18. [Scriban] *demoralizațiúne f. (fr. démoralisation). Acțiunea de a demoraliza și starea celuĭ demoralizat. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
19. [Scriban] *demoralizéz v. tr. (de- și moralizez; fr. démoraliser). Corup obiceĭurile, fac imoral. Descurajez: înfrîngerile l-aŭ demoralizat.
20. [DOOM 3] !demoralizare s. f., g.-d. art. demoralizării; pl. demoralizări
21. [DOOM 2] demoralizare s. f., g.-d. art. demoralizării
22. [DOOM 3] demoraliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demoralizez, 3 demoralizează; conj. prez. 1 sg. să demoralizez, 3 să demoralizeze
23. [DOOM 2] demoraliza (a ~) vb., ind. prez. 3 demoralizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL