1. [MDA2] demono- [At: DN3 / V: demon2- / E: fr démono-] Element prim de compunere cu sensul: 1-4 Demonesc (1-4).
2. [DN] DEMONO- v. demon.
3. [MDN '00] DEMONO- elem. „demon”. (< fr. démono-, cf. lat. daemon, gr. daimon, zeu)
4. [MDA2] demon2- vz demono-
5. [DN] DEMON s.m. 1. (Ant.) Geniu căruia i se atribuie puterea de a stîrni dorințe, pasiuni. 2. Diavol, drac. ♦ (Fig.) Om rău. // (În forma demono-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) diavol”, „demonic”. [Cf. fr. daimon – ființă supranaturală, geniu].
6. [DETS] DEMONO- „demon, diavol”. ◊ gr. daimon „zeu, ființă supranaturală” > fr. démono-, it. id., engl. id., germ. dämono- > rom. demono-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de diavoli; ~graf (v. -graf), s. m. și f., autor al unor scrieri despre demoni; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care tratează despre credințele religioase referitoare la demoni; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a demonilor; ~latru (v. -latru), adj., s. m. și f., (persoană) care adoră demonii; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul demonilor; ~manie (v. -manie), s. f., tulburare mintală care constă în credința de a fi stăpînit de forțe diabolice; sin. demonopatie; ~patie (v. -patie), s. f., demonomanie*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL