1. [DEX '09] DEMONIC, -Ă, demonici, -ce, adj. De demon; drăcesc, diabolic, demoniac, satanic. – Din lat. daemonicus.
2. [MDA2] demonic, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: lat daemonicus] 1-5 Care aparține demonului (1-5) Si: demoniac (1-5), diabolic, mefistofelic, satanic. 6-10 Care se referă la demon (1-5) Si: demoniac (6-10), diabolic, mefistofelic, satanic. 11-15 Care este specific demonului (1-5) Si: demoniac (11-15), diabolic, mefistofelic, satanic. 16-20 Care provine de la demon (1-5) Si: demoniac (16-20), diabolic, mefistofelic, satanic.
3. [DLRLC] DEMONIC, -Ă, demonici, -e, adj. De demon; diabolic, satanic. O sinistră și demonică făptură. C. PETRESCU, C. V. 285. Plec sîmbătă în patrie, și – avînd o demonică inspirație pe drum – poate mă-ntorc săptămîna viitoare. CARAGIALE, O. VII 25. Dintr-un șir de munți a zidit demonicul său palat. EMINESCU, N. 66.
4. [DN] DEMONIC, -Ă adj. De drac; diabolic, satanic; demoniac. [< lat. daemonicus].
5. [MDN '00] DEMONIC, -Ă adj. diabolic; satanic; demoniac (3). (< it. demonico, lat. daemonicus)
6. [CADE] * DEMONIAC, * DEMONIC adj. Îndrăcit, posedat de demon [fr.].
7. [Șăineanu, ed. VI] demoni(a)c a. posedat de un demon.
8. [Scriban] *demoniác, -ónic, -ă adj. și s. (vgr. daimoniakós, și daimonikós). Inspirat de demon, de dracu, nebun: om demoniac. Drăcesc, diabolic: rîs demoniac. Adv. a rîde demoniac.
9. [DOOM 3] demonic adj. m., pl. demonici; f. demonică, pl. demonice
10. [DOOM 2] demonic adj. m., pl. demonici; f. demonică, pl. demonice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL