1. [MDA2] demolat2, ~ă a [At: FLACĂRA, 1975, nr. 40, 9 / V: (înv) ~lit / Pl: ~ați, ~e / E: demola] 1 (D. construcții, elemente de construcții etc.) Care a fost supus demolării. 2 (Fig) Distrus.
2. [MDA2] demolat1 sn [At: MDA ms / E: demola] 1 Demolare (1). 2 (Fig) Distrugere.
3. [DEX '09] DEMOLA, demolez, vb. I. Tranz. A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă). – Din fr. démolir.
4. [MDA2] demola vt [At: ȘINCAI, HR. II, 189/32 / V: (îvr) ~li / Pzi: ~lez / E: fr démolir] 1 A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfacând piesă cu piesă), în vederea amplasării unei construcții noi, unei amenajări de utilitate publică etc. 2 (Fig) A distruge (1).
5. [MDA2] demoli v vz demola
6. [MDA2] demolit, ~ă a vz demolat2
7. [DN] DEMOLA vb. I. tr. A desface, a dărîma (o construcție, o zidărie). ♦ A retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. ♦ (Fig.) A distruge; a dărîma. [Cf. fr. démolir, lat. demoliri].
8. [MDN '00] DEMOLA vb. tr. 1. a desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ◊ a retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. 2. (fig.) a distruge în întregime. (< fr. démolir, lat. demoliri)
9. [DOOM 3] demola (a ~) (a dărâma) vb., ind. prez. 1 sg. demolez, 3 demolează; conj. prez. 1 sg. să demolez, 3 să demoleze
10. [DOOM 2] demola (a ~) vb., ind. prez. 3 demolează
11. [Argou] demolat, ă, demolați, -te adj. (glum.) foarte obosit.
12. [Argou] demola, demolez v. t. 1. a compromite (pe cineva); a distruge (pe cineva) din punct de vedere profesional sau social. 2. a năuci adversarul cu lovituri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL