Definiție și ce înseamnă demiurg

1. [DEX '09] DEMIURG, demiurgi, s. m. Nume dat, în filosofia lui Platon, Creatorului divin care a făurit lumea; Creatorul Universului; p. ext. principiu activ și creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. demiurge.

2. [MDA2] demiurg sm [At: (a. 1843), FM, 2141/24 / V: ~gos / P: ~mi-urg / Pl: ~gi / E: fr démiurge, lat demiurgus, ngr δημιουργός] 1 Nume dat în Grecia antică meșteșugarilor, cântăreților, medicilor și prezicătorilor. 2 Conducător al unor cetăți antice. 3 Nume dat, în unele concepții filozofice, creatorului divin care a făurit lumea. 4 (Pex) Principiu activ și creator.

3. [CADE] * DEMIURG sm. 🦉 1 Dumnezeul creator, în filosofia platoniană ¶ 2 Sufletul universal, principiul activ al lumii, după doctrinele gnosticilor [fr.].

4. [DEX '98] DEMIURG s. m. Nume dat în filosofia lui Platon, creatorului divin care a făurit lumea; creatorul universului; p. ext. principiu activ și creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. démiurge.

5. [DLRLC] DEMIURG s. m. (În concepțiile idealiste) Nume dat pretinsului orînduitor al lumii; p. ext. principiu activ și creator al lumii, suflet al universului. Căci a voastre vieți cu toate sînt ca undele ce curg, Vecinic este numai rîul: rîul este demiurg. EMINESCU, O. I 157. – Pronunțat: -mi-urg.

6. [DN] DEMIURG s.m. 1. Conducător al anumitor cetăți antice. ♦ Nume dat în Grecia antică meșteșugarilor, precum și cîntăreților, medicilor și prezicătorilor. 2. Creator; principiu activ, făuritor al lumii în unele concepții filozofice idealiste; (p. ext.) principiu creator. [Pron. -mi-urg. / < fr. démiurge, it. demiurgo, lat. demiurgus, gr. demiurgos – meșteșugar].

7. [MDN '00] DEMIURG s. m. 1. (la Platon) denumire dată divinității, ca principiu rațional, creator al universului; (p. ext.) principiu creator. 2. conducător al unor cetăți antice grecești. (< fr. démiurge, lat. demiurgus, gr. demiurgos)

8. [MDA2] demiurgos sm vz demiurg

9. [Șăineanu, ed. VI] Demiurgos m. creatorul lumii (în doctrina gnosticilor); bătrânul Demiurgos se opintește ’n van. EM.

10. [DOOM 3] demiurg (desp. -mi-urg) s. m., pl. demiurgi

11. [DOOM 2] !demiurg (-mi-urg) s. m., pl. demiurgi

12. [DETS] DEMI- „lume, univers”. ◊ gr. demios „relativ la popor” > fr. démi-, it. id. > rom. demi-. □ ~urg (v. -urg), s. m., 1. Creator al universului în filozofia platoniciană. 2. Conducător al unor cetăți antice grecești.

13. [CECC] Demiurg – Cuvîntul înseamnă în limba greacă: lucrător, constructor, arhitect. În filozofia platoniană, Demiurg este numele dat creatorului și cîrmuitorului lumii, adică divinității, ca pretins făuritor al universului. Prin extensiune, Demiurg a ajuns să semnifice principiul activ al lumii, sufletul universal. În acest sens, scrie Eminescu: „În orice om o lume își face încercarea/ Bătrînul Demiurgos se opintește-n van”… (Împărat și proletar) sau: „Căci a voastre vieți cu toate sînt ca undele ce curg/ Vecinic este numai rîul: rîul este Demiurg” (Scrisoarea a IV-a). lar Geo Bogza, vorbind despre Brâncuși, conchide: „El este mai mult decît un sculptor, mai mult decît un profet, mai mult decît un artist de geniu. Este un demiurg”. FIL.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro