1. [DEX '09] DEMATERIALIZAT, -Ă, dematerializați, -te, adj. Care a pierdut caracterele evidente ale materiei. [Pr.: -ri-a-] – V. dematerializa.
2. [MDA2] dematerializat2, ~ă a [At: LOVINESCU, S. I, 150 / V: (înv) dezm~ / P: ~ri-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: dematerializa] 1 Care a pierdut însușirile materiei. 2 (D. suflet) Care s-a desprins de materie.
3. [MDA2] dematerializat1 sn [At: MDA ms / P: ~ri-a~ / E: dematerializa] 1-2 Dematerializare (1-2).
4. [DLRLC] DEMATERIALIZAT, -Ă, dematerializați, -te, adj. Care a pierdut caracterele evidente ale materiei. Oltul se ridică de pe un bloc pe altul, aproape dematerializat, rămas numai o vibrantă dîrzenie interioară. BOGZA, C. O. 17.
5. [DN] DEMATERIALIZAT, -Ă adj. Care nu mai are caracterele materiei. [Cf. fr. dématérialisé].
6. [DEX '09] DEMATERIALIZA, dematerializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. dématérialiser.
7. [MDA2] dematerializa vtr [At: NEGULICI, E. I, 101/27 / V: (înv) dezm~, desm~ / P: ~ri-a~ / Pzi: ~zez / E: fr dématérialiser] 1-4 A face să piardă (sau a pierde) caracteristicile materiei (sau chiar caracterul material).
8. [MDA2] desmaterializa v vz dematerializa
9. [MDA2] dezmaterializa v vz dematerializa
10. [MDA2] dezmaterializat, ~ă a vz dematerializat
11. [DN] DEMATERIALIZA vb. I. tr., refl. A (se) separa de materie, a pierde sau a face să-și piardă materia pe care o conține. [Pron. -ri-a-. / < fr. dématérialiser].
12. [MDN '00] DEMATERIALIZA vb. tr., refl. a pierde, a face să-și piardă caracterele specifice materiei. (< fr. dématérialiser)
13. [DOOM 3] dematerializa (a ~) (desp. -ri-a-) vb., ind. prez. 1 sg. dematerializez, 3 dematerializează; conj. prez. 1 sg. să dematerializez, 3 să dematerializeze
14. [DOOM 2] dematerializa (a ~) (-ri-a-) vb., ind. prez. 3 dematerializează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL