1. [MDA2] demascat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) dezm~ / Pl: ~ați, ~e / E: demasca] 1 (D. oameni) Căruia i s-a scos masca. 2 (Fig; d. oameni) Care a fost arătat în adevărata lumină. 3 (D. oameni) Căruia i-au fost date pe față adevăratele gânduri, planuri, acțiuni etc. 4-5 (D. obiective, acțiuni militare secrete) Care a fost dezvăluit (neintenționat) inamicului.
2. [MDA2] demascat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: demasca] 1-5 Demascare (1-5).
3. [DEX '09] DEMASCA, demasc, vb. I. Tranz. și refl. 1. A(-și) scoate masca. 2. Fig. A (se) arăta în adevărata lumină, a(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 3. A descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă. – Din fr. démasquer.
4. [MDA2] demasca [At: NEGULICI / V: dezm~ / Pzi: demasc / E: fr démasquer] 1-2 vtr A(-și) scoate masca. 3-4 vtr (Fig) A (se) arăta în adevărata lumină. 5-6 vtr A(-și) da pe față planurile, acțiunile, gândurile ascunse. 7-8 vt A descoperi față de un inamic, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acțiune ascunsă.
5. [MDA2] dezmasca v vz demasca
6. [MDA2] dezmascat, ~ă a vz demascat
7. [CADE] * DEMASCA (-masc, -maschez) vb. tr. și refl. 1 A(-și) scoate masca ¶ 2 Ⓕ A (se) da pe față, a (se) da de gol, a-și da arama pe față: te rog, în numele părintelui meu, ca să demasci pe trădător (ALECS.) [fr.].
8. [DLRLC] DEMASCA, demasc, vb. I. 1. Refl. (Învechit) A-și scoate masca. Femeile vor să păstreze masca... să le lăsăm această plăcere; pe la sfîrșitul cinei sper că ele singure or să se demaște. BOLINTINEANU, O. 377. 2. Tranz. Fig. A da pe față o incorectitudine, a arăta pe cineva în adevărata lui lumină, a descoperi planurile și acțiunile dușmănoase, gîndurile răuvoitoare, ascunse ale cuiva. Învățătura lui Marx despre plusvaloare – piatra unghiulară a teoriei sale economice – a demascat cu o deosebită forță modul cum sînt jefuiți muncitorii de către capitalist în sistemul robiei salariate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. În locul dumitale aș demasca pe șiretul acela. NEGRUZZI, S. III 152. ◊ Refl. Pînă într-atît s-a demascat Ipsilant, încît căpitanul Iordache i-a trimis răspuns că, de va merge mai departe, îl va găsi în cale gata a-l combate. GHICA, S. 110.
9. [DN] DEMASCA vb. I. tr. A scoate (cuiva) masca. ♦ (Fig.) A face cunoscut, a da pe față, a dezvălui (caracterul, planurile, conduita, intențiile cuiva). [P.i. demasc. / cf. fr. démasquer].
10. [MDN '00] DEMASCA vb. I. tr., refl. 1. a(-și) scoate masca. 2. a denunța; a(-și) dezvălui caracterul, planurile, intențiile. II. tr. a descoperi inamicului, prin nerespectarea regulilor de mascare, obiectivele, planurile. (< fr. démasquer)
11. [Șăineanu, ed. VI] demascà v. 1. a scoate masca cuiva; 2. fig. a da pe față, a descoperi.
12. [Scriban] *demásc, a -á v. tr. (fr. démasquer, d. masque, mască). Scot cuĭva masca de pe față. Fig. Daŭ pe față, descoper, înlătur falsa aparență. A demasca o baterie, a o descoperi a înlătura ceĭa ce o masca.
13. [DOOM 3] demasca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demasc, 2 sg. demaști, 3 demască; conj. prez. 1 sg. să demasc, 3 să demaște
14. [DOOM 2] demasca (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. demaști, 3 demască; conj. prez. 3 să demaște
15. [MDO] demasca (ind. prez. 1 sg. demasc, conj. demaște)
16. [IVO-III] demasc, -ca inf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL