1. [DEX '09] DEMARCATIV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif.
2. [MDA2] demarcativ, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr démarcatif] 1-2 Cu care se realizează o demarcație (5,7). 3-4 De demarcație (5,7). 5-6 Referitor la demarcație (5,7).
3. [DN] DEMARCATIV, -Ă adj. Cu caracter de demarcație. [< fr. démarcatif].
4. [MDN '00] DEMARCATIV, -Ă adj. ca caracter de demarcație. (< fr. démarcatif)
5. [DOOM 3] demarcativ adj. m., pl. demarcativi; f. demarcativă, pl. demarcative
6. [DOOM 2] *demarcativ adj. m., pl. demarcativi; f. demarcativă, pl. demarcative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL