Definiție și ce înseamnă demarare

1. [DEX '09] DEMARARE, demarări, s. f. Acțiunea de a demara și rezultatul ei; demaraj. – V. demara.

2. [MDA2] demarare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: demara] 1 Punere în mișcare a unui vehicul, motor etc. Si: demaraj (1), demarat1 (1). 2 (Mrn) Dezlegare a odgoanelor unei corăbii, în vederea plecării Si: demaraj (2), demarat1 (2). 3 (Spt) Pornire cu avânt și viteză maximă într-o cursă Si: demaraj (3), demarat1 (3).

3. [DLRLC] DEMARARE, demarări, s. f. Acțiunea de a demara; punere în mișcare (a unui autovehicul, a unui motor etc.).

4. [DN] DEMARARE s.f. Acțiunea de a demara; demaraj. [< demara].

5. [DEX '09] DEMARA, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. A-și lua avânt, a porni în viteză – Din fr. démarrer.

6. [MDA2] demara [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr démarrer] 1 vi (D. autovehicule, motoare) A se pune în mișcare Si: a porni. 2 vt (Mrn) A dezlega odgoanele unei corăbii, în vederea plecării. 3 vi (Spt) A-și lua avânt, pornind în viteză într-o cursă.

7. [DEX '98] DEMARA, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mișcare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-și lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă). – Din fr. démarrer.

8. [DLRLC] DEMARA, demarez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre autovehicule, motoare etc.) A porni, a se pune în mișcare. Automobilele demarează aproape fără zgomot. 2. Fig. (Sport) A-și lua avînt, a porni în viteză. Extrema stîngă demarează spre poarta adversă și trage puternic.

9. [DN] DEMARA vb. I. 1. tr. A porni, a pune în mișcare (mașini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. intr. (Fig.; sport) A porni cu avînt, în viteză. [< fr. démarrer].

10. [MDN '00] DEMARA vb. I. tr. a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). II. intr. 1. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mișcare, a porni. 2. (fig.; despre un sportiv participant la o cursă) a porni cu avânt, în viteză, a țâșni; (despre o acțiune, o afacere) a începe. (< fr. démarrer)

11. [DOOM 3] demarare s. f., g.-d. art. demarării; pl. demarări

12. [DOOM 2] demarare s. f., g.-d. art. demarării; pl. demarări

13. [DOOM 3] demara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demarez, 3 demarează; conj. prez. 1 sg. să demarez, 3 să demareze

14. [DOOM 2] demara (a ~) vb., ind. prez. 3 demarează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DEMACHIANT, -Ă, demachianți, -te, adj., s. n. (Produs cosmetic) care demachiază. [Pr.: […]
1. [DEX '09] DEMACHIAT2, -Ă, demachiați, -te, adj. Cu machiajul sau fardul șters de pe […]
1. [DEX '09] DEMACHIERE, demachieri, s. f. Acțiunea de a (se) demachia și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] DEMAGNETIZA, demagnetizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face […]
1. [DEX '09] DEMAGNETIZANT, -Ă, demagnetizanți, -te, adj. Care produce demagnetizare. – Din fr. démagnétisant. […]
1. [DEX '09] DEMAGNETIZARE, demagnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] DEMAGNETIZAT, -Ă, demagnetizați, -te, adj. Care și-a pierdut proprietățile magnetice. – V. […]
1. [DEX '09] DEMAGNETIZOR, demagnetizoare, s. n. Dispozitiv electromagnetic folosit pentru demagnetizare. – Din fr. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro