1. [DEX '09] DELIBERARE, deliberări, s. f. Acțiunea de a delibera și rezultatul ei; consfătuire, chibzuire; dezbatere, deliberație. – V. delibera.
2. [MDA2] deliberare sf [At: HELIADE, O. II, 349 / Pl: ~rări / E: delibera] 1 Dezbatere. 2 Hotărâre luată în urma unei dezbateri. 3 (Rar) Punere în libertate.
3. [CADE] * DELIBERARE, * DELIBERAȚIUNE sf. Faptul de a delibera, chibzuire, desbatere [fr.].
4. [DLRLC] DELIBERARE, deliberări, s. f. Acțiunea de a delibera; consfătuire, chibzuire; dezbatere. Tell pofti pe căpitanul Pleșoianu să rămîie între «ai lui», să ia parte la deliberare. CAMIL PETRESCU, O. II 178.
5. [DN] DELIBERARE s.f. Examinare a unei chestiuni înainte de a lua o hotărîre; consfătuire; dezbatere; deliberație. [< delibera].
6. [Șăineanu, ed. VI] deliberare f. 1. discuțiunea unei afaceri între mai multe persoane; 2. cercetarea unei chestiuni în sineși; 3. rezoluțiune.
7. [DEX '09] DELIBERA, deliberez, vb. I. 1. Intranz. (Despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2. Tranz. A decide, a rezolva. – Din fr. délibérer, lat. deliberare.
8. [MDA2] delibera [At: CALENDARIU (1794), 32/10 / Pzi: ~rez / E: fr délibérer, lat deliberare] 1 vi (D. membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2 (Pex) vt A decide. 3 vt (Rar) A pune în libertate Si: a elibera.
9. [CADE] * DELIBERA (-erez) vb. intr. 1 A chibzui, a se gîndi, a se sfătui, a desbate între mai mulți cu privire la o afacere ¶ 2 A chibzui în sine cu privire la o hotărîre de luat [fr.].
10. [DLRLC] DELIBERA, deliberez, vb. I. Intranz. (Mai ales despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A discuta împreună asupra unei hotărîri de luat, a unei chestiuni de rezolvat. V. sfătui, chibzui, dezbate. În sală deliberează guvernul provizoriu. CAMIL PETRESCU, B. 104.
11. [DN] DELIBERA vb. I. 1. intr. A examina, a chibzui, a dezbate (pentru a lua o hotărîre). 2. tr. A decide, a rezolva. [< fr. délibérer, it., lat. deliberare].
12. [MDN '00] DELIBERA vb. I. intr. a examina, a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre. II. tr. a decide, a soluționa. (< fr. délibérer, lat. deliberare)
13. [Șăineanu, ed. VI] deliberà v. 1. a discuta o afacere între mai multe persoane; 2. a chibzui în șineși asupra unei chestiuni sau unei hotărîri de luat.
14. [Scriban] *deliberațiúne f. (lat. deliberátio, -ónis). Acțiunea de a delibera. – Și -áție și -áre.
15. [Scriban] *deliberéz v. intr. (lat. de-libero, -li-berare, d. libra, libră, măsură de greutate, balanță, d. vgr. litra. V. litră, echilibru, nivel). Pun în deliberațiune, discut în adunare: deliberăm despre războĭ.
16. [DOOM 3] deliberare s. f., g.-d. art. deliberării; pl. deliberări
17. [DOOM 2] deliberare s. f., g.-d. art. deliberării; pl. deliberări
18. [DOOM 3] delibera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deliberez, 3 deliberează; conj. prez. 1 sg. să deliberez, 3 să delibereze
19. [DOOM 2] delibera (a ~) vb., ind. prez. 3 deliberează
20. [DFS] deliberare (fr. délibération „reflecții asupra motivelor unei decizii finale”), figură care constă în analiza și respingerea motivelor ce ar putea contrazice o concluzie sau decizie a cărei valabilitate trebuie astfel întărită. Figura poate fi ilustrată cu monologul Didonei (care cuprinde în mare măsură și elemente de dubitație, o figură înrudită) (A): „Era noapte și toate viețuitoarele gustau pe pământ liniștea somnului după trudă [...] Numai biata Didona nu-și putea găsi odihnă în somn; pentru ochii și inima ei nu era noapte; grijile îi creșteau și, izbucnind din nou, patima-i se dezlănțui, umflată de valurile mâniei. Ea se întări în hotărârea luată și se frământa cu astfel de gânduri: «Ce-mi mai rămâne de făcut? Să mă întorc la vechii mei pețitori pentru a fi înjosită și să cer cu umilință mâna numizilor, pe care de atâtea ori n-am voit să-i iau de bărbați? Să plec și eu cu corăbiile troienilor și să mă supun hotărârii lor? Mi-a și folosit că i-am ajutat și și-au amintit multă vreme de binele ce le-am făcut! Dar chiar dacă aș voi, cine mi-ar îngădui-o? Cine ar primi în corăbiile lor trufașe o ființă atât de nesuferită ca mine? Nu cunoști, încă, nenorocito, viclenia seminției lui Laomedon! Și chiar dacă m-aș duce cu dânșii, îi voi însoți eu singură pe corăbierii ăștia biruitori, ori voi lua cu mine și pe tirieni și pe toți ai mei, pe care, după ce i-am smuls atât de anevoie din Tir, îi voi purta din nou pe mări și-i voi lăsa în voia vânturilor? Mai bine mori, după cum ai merita-o, și caută-ți leacul durerii în fier [...] N-ar fi fost mai bine să nu mă mărit și să duc o viață fără prihană, ca fiarele, ferită de astfel de griji? De ce nu mi-am păstrat credința jurată cenușii lui Siheu?» Așa se plângea de i se rupea inima.” (Vergilius)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL