1. [CADE] † DELETNICI = ÎNDELETNICI.
2. [DLRLC] DELETNICI vb. IV v. îndeletnici.
3. [DEX '09] ÎNDELETNICI, îndeletnicesc, vb. IV. Refl. A se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva. – Et. nec. Cf. îndelete.
4. [MDA2] deleatnic, ~ă a vz deletnic
5. [MDA2] diletnic, ~ă a vz deletnic
6. [MDA2] îndelepnici v vz îndeletnici
7. [MDA2] îndeletici v vz îndeletnici
8. [MDA2] îndeletni v vz îndeletnici
9. [MDA2] îndeletnica v vz îndeletnici
10. [MDA2] îndeletnici [At: CORESI, EV. 133/39 / V: (înv) ~lepn~, îndeletni, ~tica, ~ca / Pzi: ~cesc / E: cf îndelete] 1 vr A se ocupa cu ceva. 2 vr (Pgn) A munci. 3 vr A dezvolta o activitate într-o direcție oarecare. 4 vta (Nob) A înlesni.
11. [CADE] ÎNDELETNICI (-icesc) vb. refl. A se ocupa, a-și petrece vremea cu o lucrare: meseria de legător, cu care se îndeletnicea bătrînul, îi venise mai mult din dragul cărților (GRIG.); mintea putîndu-se ~ cu gînduri mai presus de trebuințele vieții (BR.-VN.) [propriu „a lucra pe îndelete”].
12. [DLRLC] ÎNDELETNICI, îndeletnicesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se ocupa cu ceva, a executa o muncă în mod continuu, a-și petrece vremea cu ceva. Se îndeletnicește în orele libere cu vînătoarea. SADOVEANU, O. VI 384. Cînd nu păștea caprele și n-avea prilej ca să cînte... atunci se îndeletnicea cu plimbarea prin cămările palatului. POPESCU, B. IV 43. N-am avut vreme pentru asemenea lucru, cu care numai în ceasuri slobode este cuiva iertat a se îndeletnici. NEGRUZZI, S. II 169. – Variantă: deletnici (La TDRG) vb. IV.
13. [Șăineanu, ed. VI] îndeletnicí v. a lucra pe îndelete, a se ocupa (sârguitor) cu ceva. [Dial. deletnic, laborios = slav. DĬALATELĬNĬNŬ, muncitor].
14. [Scriban] delétnic, -ă adj. (d. în-delete, în-deletnicesc. Cp. și cu sb. delatnik, lucrător). Rar. Harnic, dispus la muncă. – În est di-.
15. [Scriban] deletnicésc V. îndeletnicesc.
16. [Scriban] dilétnic V. deletnic.
17. [Scriban] îndeletnicésc (mă) v. refl. (d. deletnic). Mă ocup: a te îndeletnici cu plugăria. Vechĭ. A te îndeletnici să facĭ ceva, a fi dispus să, a te grăbi să. – Vechĭ și -epnicesc și deletnicesc.
18. [DOOM 3] îndeletnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndeletnicesc, 3 sg. se îndeletnicește, imperf. 1 sg. mă îndeletniceam; conj. prez. 1 sg. să mă îndeletnicesc, 3 să se îndeletnicească; imper. 2 sg. afirm. îndeletnicește-te; ger. îndeletnicindu-mă
19. [DOOM 2] !îndeletnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndeletnicește, imperf. 3 sg. se îndeletnicea; conj. prez. 3 să se îndeletnicească
20. [IVO-III] îndeletnicesc, -ceam 1 imp.
21. [DAR] deletnic, deletnică, adj. (înv.) harnic, silitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL