1. [MDA2] delegare sf [At: HELIADE, PARALELISM I, 68/33 / Pl: ~gări / E: delega] 1 Delegație (2). 2 (Rar) Autosupunere. 3 Însărcinare pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări Si: delegat1 (3). 4 Trimitere temporară a unui angajat în afara locului de muncă obișnuit, pentru a îndeplini anumite însărcinări de serviciu, în interesul unității din care face parte Si: delegat1 (4).
2. [DEX '09] DELEGA, deleg, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.
3. [MDA2] delega [At: FM (1844), 272/32 / Pzi: ~eg / E: fr déléguer, lat delegare] 1 vt A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. 2 vr (Rar) A se autosupune. 3 vt A însărcina pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări.
4. [CADE] * DELEGA (-eg) vb. tr. A însărcina, a trimite pe cineva cu împuternicirea de a lucra, de a cerceta, de a judeca, etc., în numele altuia sau în numele unei autorități [fr.].
5. [CADE] * DELEGAT I. adj. p. DELEGA. II. sm. Persoană însărcinată cu o delegațiune.
6. [DLRLC] DELEGA, deleg, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva să vorbească sau să acționeze în numele celui care îi dă împuternicirea; a trece asupra cuiva o parte din atribuțiile sale. Aveam sentimentul curios că am delegat pe cineva să mă reprezinte într-o afacere importantă. IBRĂILEANU, A. 109. ♦ A însărcina pe cineva pe termen limitat cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. Filip a fost delegat cu transportul. SAHIA, N. 117.
7. [DN] DELEGA vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. deleg, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].
8. [MDN '00] DELEGA vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare)
9. [Șăineanu, ed. VI] delegà v. l. a transmite altuia puterile sau drepturile sale; 2. a învesti cu o autoritate.
10. [Scriban] *delég, a -á v. tr. (lat. de-légo, -áre, d. legare, a lăsa pin testament. V. aleg 2, releg, legat 2). Trimet pe cineva cu putere de a lucra în numele meŭ. Transmit prin delegațiune: a delega cuĭva puterea ta.
11. [DOOM 3] +delegare s. f., g.-d. art. delegării; pl. delegări
12. [DOOM 3] delega (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deleg, 2 sg. delegi, 3 deleagă; conj. prez. 1 sg. să deleg, 3 să delege; imper. 2 sg. afirm. deleagă
13. [DOOM 2] delega (a ~) vb., ind. prez. 3 deleagă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL