1. [DEX '09] DEJUN, dejunuri, s. n. Masa de amiază; (și în sintagma micul dejun) mâncare de dimineață; timp al zilei când se servesc acestea. – Din dejuna.
2. [MDA2] dejun sn [At: AR (1829), 611/17 / V: (înv) ~jene sf, ~jone sf / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: pvb dejuna] 1 (Îs) micul ~ Gustare de dimineață. 2 (Pex; îas) Timp al zilei când se servește micul dejun (1). 3 Masă de amiază Si: prânz. 4 (Ccr) Ceea ce se pregătește sau se mănâncă la dejun (4). 5 (Pex) Timp al zilei când se servește dejunul (4).
3. [CADE] * DEJUN (pl. -unuri) sn. 1 Mîncarea de dimineață sau de amiazi ¶ 2 Timpul cînd se mănîncă de amiazi [déjuna].
4. [DEX '98] DEJUN, dejunuri, s. n. Masa de amiază; (și în sintagma micul dejun) mâncare de dimineață. – Cf. fr. déjeuner.
5. [DLRLC] DEJUN, dejunuri, s. n. Gustarea de dimineață sau masa de amiază. M-a invitat să iau dejunul cu el, mîine. C. PETRESCU, C. V. 54. Primul lor dejun «acasă la ei»... îi emoționează. VLAHUȚĂ, O. AL. II 132. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață.
6. [DN] DEJUN s.n. Masa de prînz, prînzul; timpul cînd se ia această masă. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață. [< dejuna].
7. [MDN '00] DEJUN s. n. masa de prânz; prânz; timpul când se ia această masă. ♦ micul ~ = gustare de dimineață. (< dejuna)
8. [Șăineanu, ed. VI] dejun n. 1. gustare de dimineață; 2. ceea ce se mănâncă la dejun.
9. [Scriban] *dejún n., pl. urĭ (fr. déjeuné și déjeuner [după rom. ajun], d. jeúner, a ajuna, a nu mînca, d. lat. pop. disjunare, care vine d. jejunus, nemîncat, flămînd. V. ajun). Barb. Prînz. V. zacuscă.
10. [MDA2] dejena sf vz dejun
11. [MDA2] dejone s vz dejun
12. [DOOM 3] dejun s. n., pl. dejunuri
13. [DOOM 2] dejun s. n., pl. dejunuri
14. [DOOM 3] +mic-dejun s. n., art. micul-dejun/mic-dejunul; pl. mic-dejunuri, art. mic-dejunurile (Beau cafea la micul-dejun. Ăsta e mic-dejunul meu preferat.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL