1. [DEX '09] DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.
2. [MDA2] dejuga [At: VARLAAM, C. 249 / V: dezj~, (îvp) desj~, (înv) degiuga, ~jgiun~, dijiuga, (reg) dăj~ / Pzi: ~jug / E: lat desiungere] 1 vt (C.i. vite) A scoate din jug. 2 vt (Pfm; îe) A ~ boii de la car A termina. 3 vt (Înv; fig) A dezrobi. 4 vi (Rar; fig) A ajunge undeva Si: a se așeza, a poposi. 5-6 vi (Reg; îe) A ~ rău (sau la moara frântă) A nimeri la un om rău sau într-un moment nepotrivit. 7 vi (Reg; îe) A ~ la (un) noroc A merge la întâmplare.
3. [CADE] DEJUGA (-jug) vb. tr. și intr. 1 A scoate jugul, a scoate boi de la jug: ei își dejugă boii în iarmaroc (GN.) ¶ 2 A se opri, a poposi cu carul într’un loc: dar eu ce mă fac, cine mai dejugă la moara mea? (DLVR.); de aci (P): la rea moară am dejugat (I.-GH.), am nemerit-o rău aci, am venit într’un loc unde sînt numai încurcături ¶ 3 A se așeza, a se încuiba într’un loc: sărăcia a dejugat la culcușul nostru (ISP.) [lat. *disjugare].
4. [DEX '98] DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.
5. [DLRLC] DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134. ◊ Expr. A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități. ◊ Absol. Bejenarii dejugară, aprinseră focurile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva, a poposi, a se așeza. E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25. – Variantă: desjuga (SEVASTOS, C. 303, TEODORESCU, P. P. 454) vb. I.
6. [Șăineanu, ed. VI] dejugà v. 1. a scoate jugul; 2. fig. a se abate undeva, a se încuiba: sărăcia a dejugat la culcușul nostru ISP. [V. jug).
7. [MDA2] dăjuga v vz dejuga
8. [MDA2] dejgiuga v vz dejuga
9. [MDA2] dezjuga v vz dejuga
10. [MDA2] digiuga v vz dejuga
11. [CADE] DESJUGA 👉 DEJUGA.
12. [DLRLC] DESJUGA vb. I v. dejuga.
13. [Scriban] dejúg V. dezjug.
14. [Scriban] desjúg V. dezjug.
15. [Scriban] dezjúg, a -á v. tr. (din desjug, d. jug). Scot (ĭaŭ) jugu din gîtu viteĭ. V. intr. Poposesc, descalec, mă opresc, mă așez: am dezjugat pe malu rîuluĭ. Fig. Sărăcia dezjugase în casa lor. – Și dejug (ca deșel).
16. [DOOM 3] dejuga (a ~) (a scoate din jug) vb., ind. prez. 1 sg. dejug, 2 sg. dejugi, 3 dejugă; conj. prez. 1 sg. să dejug, 3 să dejuge
17. [DOOM 2] dejuga (a ~) vb., ind. prez. 3 dejugă
18. [MDO] dejuga
19. [IVO-III] dejug, -gat prt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL