1. [DEX '09] DEÎNMULȚIT s. n. (Mat.) Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen. – De4 + înmulțit.
2. [MDA2] deînmulțit [At: ȘINCAI, 22/19 / V: ~îmm~ / Pl: ~uri / E: de4 + înmulțit] (Mat) 1-2 sn, a (Prim termen al unei înmulțiri) care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen.
3. [CADE] DEÎNMULȚIT sbst. ➕ 1 Primul factor într’o înmulțire ¶ 2 Cantitatea care se adună repetat într’o înmulțire de doi factori [de + înmulțire].
4. [DEX '98] DEÎNMULȚIT s. n. sg. (Mat.) Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen. – De4 + înmulțit.
5. [DLRLC] DEÎNMULȚIT s. m. sg. (Aritm.) Număr care urmează să fie înmulțit.
6. [MDA2] deîmmulțit sn vz deînmulțit
7. [MDA2] demmulțit sn vz deînmulțit
8. [Scriban] înmulțít n., pl. e și urĭ. Aritm. Număru care e înmulțit de înmulțitor în operațiunea înmulțiriĭ. (Fals deînmulțit). Gram. Plural.
9. [DOOM 3] deînmulțit (mat.) s. n.
10. [DOOM 2] deînmulțit s. n.
11. [MDO] deînmulțit
12. [DOOM 2] *de înmulțit (tempo lent)/de-nmulțit (tempo rapid) prep. + vb.
13. [DOOM 2] *de-nmulțit v. de înmulțit
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL