1. [DEX '09] DEGENERA, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau parțial unele însușiri morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei), în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, pierzând aspectul sau caracterul inițial; a decădea. – Din fr. dégénérer, lat. degenerare.
2. [MDA2] degenera vi [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) deje~ / Pzi: ~rez / E: fr dégénérer, lat degenerare] 1-8 A pierde, (total sau) parțial, unele însușiri (morfologice sau) funcționale caracteristice genului sau speciei, în urma acțiunii unor factori (de mediu sau) ereditari. 9-12 (Fig) A se schimba în (mai) (rău sau) în (mai) grav, pierzând caracterul inițial. 13-14 (Fig) A ajunge într-o stare (mai) rea Si: a decădea.
3. [CADE] * DEGENERA (-erez) vb. intr. 1 A-și strica firea, a se depărtă de soiul primitiv: două trei generații se păstra soiul, dar apoi începea să degenereze (I.-GH.) ¶ 2 A pierde din însușirile sale ¶ 3 A se schimba, a se preface din bine în rău, din rău în mai rău ¶ 4 A lua o altă întorsătură (vorb. de o boală care scade sau se agravează) [fr.].
4. [DLRLC] DEGENERA, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A-și pierde însușirile biologice sau psihice (caracteristice genului sau speciei); a decădea. Unele plante degenerează din cauza condițiilor nefavorabile de dezvoltare. ▭ Lumei să arătăm că nu am degenerat. ALEXANDRESCU, M. 241. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, primejdios, pierzînd aspectul sau caracterul inițial. Cearta a degenerat în bătaie.
5. [DN] DEGENERA vb. I. intr. 1. A se depărta de tipul primitiv, pierzînd din calități, din valoare. 2. (Fig.) A se schimba în rău; a decădea. [< fr. dégénérer, it., lat. degenerare].
6. [MDN '00] DEGENERA vb. intr. 1. a se depărta de tipul primar, pierzând din calități, din valoare. 2. (fig.) a se schimba în rău; a se degrada, a decădea. (< fr. dégénérer, lat. degenerare)
7. [Șăineanu, ed. VI] degenerà v. 1. a se depărta dela tipul primitiv; 2. a pierde din valoarea, din forța, din calitățile sale: măgarul a degenerat în climele noastre; 3. a se schimbă din bine în rău, din rău în mai rău: acest guturaiu degenerează în catar.
8. [MDA2] dejenera vi vz degenera
9. [Scriban] *degeneréz v. intr. (lat. degénero, -áre, d. genus, géneris, gen, rasă, neam). Îmĭ stric forma, perd valoarea, forța, calitățile: măgaru a degenerat în climele noastre. Mî schimb în răŭ, mă agravez: guturaĭu a degenerat în catar, cearta în bătaĭe.
10. [DOOM 3] degenera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. degenerez, 3 degenerează; conj. prez. 1 sg. să degenerez, 3 să degenereze
11. [DOOM 2] degenera (a ~) vb., ind. prez. 3 degenerează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL