Definiție și ce înseamnă degaja

1. [DEX '09] DEGAJA, (1) pers. 3 degajă, (2, 3, 4) degajez, vb. I. Tranz. 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. – Din fr. dégager.

2. [MDA2] degaja [At: BARASCH, I. N. 13/16 / V: ~agea / Pzi: ~jez și 3, 6 ~ajă / E: fr dégager] 1-2 vtr (D. miros) A (se) împrăștia în atmosferă Si: a exala. 3-4 vtr (D. lumină) A (se) răspândi. 5-6 vtr (D. căldură) A emana. 7-8 vtr (D. substanțe chimice) A (se) răspândi în mediu. 9-10 vtr (D. gaze) A (se) elimina ca urmare a unei reacții chimice. 11-12 vtr (Fig) A (se) elibera de ceva care împiedică mișcarea liberă. 13-14 vtr (Fig) A (se) debarasa de o obligație, de o răspundere. 15 vr (Fig; d. idei, sentimente) A reieși dintr-un text, dintr-un fapt etc. 16 vt (Spc; c.i. obiecte depuse ca gaj) A retrage. 17 vr A-și lua cuvântul înapoi Si: a se dezice. 18 vt (C.i. străzi) A debloca. 19 vt (C.i. străzi) A descongestiona. 20 vt (C.i. terenuri) A curăța. 21 vt (C.i. obstacole) A înlătura. 22 vt (Teh; c.i. piese) A curăța de surplusul de material. 23 vt (Spt; c.i. mingea) A îndepărta de poarta proprie, pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. 24 vt (La scrimă; c. e floreta) A desprinde de floreta adversarului.

3. [CADE] * DEGAJA (-ajez) I. vb. tr. 1 A desamaneta, a scoate din amanet ¶ 2 A scăpa pe cineva de o îndatorire ¶ 3 🔬 A da afară, a produce, a scoate un miros, o emanațiune. II. vb. refl. 1 A se scăpa de o îndatorire ¶ 2 A-și lua vorba înapoi [fr.].

4. [DEX '98] DEGAJA, degajez, vb. I. Tranz. 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. [Prez. ind. pers. 3 și: degajă] – Din fr. dégager.

5. [DLRLC] DEGAJA, degajez, vb. I. Tranz. 1. A da afară, a răspîndi, a împrăștia, a emana (căldură, un miros etc.), a exala. Unele ape minerale degajează un miros special. ♦ Refl. A se desprinde. Un miros plăcut se degajează din flori. ♦ (Chim.) A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. ◊ Refl. (Numai la pers. 3; atestat în forma degajă) Părticelele materiale, devenite neutre, se degajă la electrozi sub formă de atomi sau grupuri de atomi. FIZICA 130. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. A degaja șoseaua. ▭ [Bubico] scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat și-l scoate afară. CARAGIALE, O. II 267. ♦ (Tehn.) A îndepărta o porțiune de material de la o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată. ♦ (Sport; absol. sau uneori cu complementul «terenul» sau, impropriu, «mingea») A elibera o porțiune de teren prin îndepărtarea mingii, pentru a se evita o acțiune periculoasă; a trimite mingea departe de poarta proprie. – Prez. ind. pers. 3 și: degajă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/6).

6. [DN] DEGAJA vb. I. tr. 1. A lua înapoi ceea ce a fost dat în gaj; a retrage din gaj. 2. A elibera (un loc), a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică ori îngreuiază. 3. A produce o emanație, a exala, a răspîndi. 4. A trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă. ♦ (La scrimă) A-și desprinde sabia de sabia adversarului. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. dégager].

7. [MDN '00] DEGAJA vb. I. tr. 1. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică. 2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala. 3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ◊ (scrimă) a-și desprinde floreta de cea a adversarului. II. refl. (și fig.) a se desprinde, a se elibera. (< fr. dégager)

8. [Șăineanu, ed. VI] degajà v. 1. a produce o emanațiune: plantele degajează noaptea acid carbonic; 2. a-și lua cuvântul înapoi: m’am degajat.

9. [MDA2] degagea vtr vz degaja

10. [CADE] * DEGAJAT I. adj. 1 p. DEGAJA ¶ 2 Desbărat, scăpat, liber. II. adv. În mod liber, fără a fi stingherit: vorbește și gesticulează ~ (CAR.).

11. [Scriban] *degajéz v. tr. (fr. dégager, d. gage, amanet. V. gaj, angajez). Liberez, dezleg: l-am degajat de promisiune. Las liber, evacuez: a degaja bĭurou (la care s’a grămădit lumea). Emit: criniĭ degajează un miros foarte plăcut.

12. [DOOM 3] degaja1 (a ~) (a elibera, a îndepărta) vb., ind. prez. 1 sg. degajez, 3 degajează, 1 pl. degajăm; conj. prez. 1 sg. să degajez, 3 să degajeze; ger. degajând

13. [DOOM 3] degaja2 (a ~) (a emana, a răspândi) vb., ind. prez. 3 degajă, imperf. 3 pl. degajau; conj. prez. 3 să degaje; ger. degajând

14. [DOOM 2] degaja1 (a ~) (a elibera, a îndepărta) vb., ind. prez. 3 degajează, 1 pl. degajăm; conj. prez. 3 să degajeze; ger. degajând

15. [DOOM 2] degaja2 (a ~) (a emana, a răspândi) vb., ind. prez. 3 degajă, 1 pl. degajăm; conj. prez. 3 să degaje; ger. degajând

16. [MDO] degaja (ind. prez. 3 sg. și pl. degajează, 1 pl. degajăm, ger. degajînd)

17. [IVO-III] degajez, -jează 3, -jam 1 imp., -jând ger.

18. [DER] degaja (-jez, -at), vb. – A desprinde, a da drumul, a lăsa liber. Fr. dégager. – Der. degajat, înv. (dezinvolt; nepăsător); degajament, s. n., din fr. dégagement.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro