1. [DEX '09] DEFLUIRE, defluiri, s. f. Răspândire în direcții divergente a unor trupe grupate într-un spațiu restrâns sau a unor mase de oameni. – V. deflui.
2. [MDN '00] DEFLUIRE s. f. răspândire în direcții divergente a unor trupe, grupate într-un spațiu restrâns, (p. ext.) a unor mase de oameni. (< it. defluire, lat. defluere)
3. [DCR2] defluire s. f. Retragere, scurgere rapidă ◊ „După-amiază am cerut dlui [...] să organizeze defluirea minerilor, să se găsească soluții pentru a fi cazați și din acele locuri de cazare, în timpul nopții să facem această defluire.” R.l. 23 I 91 p. 2 (din de- + afluire; D. Urițescu CV 15)
4. [DEX '09] DEFLUI, pers. 3 defluiește, vb. IV. Intranz. (Despre mase de oameni) A ieși dintr-un loc, dintr-un spațiu cu o mișcare sugerând ideea de scurgere. – Din it. defluire.
5. [DOOM 3] deflui (a ~) (desp. de-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. defluiește, 3 pl. defluiesc, imperf. 3 sg. defluia; conj. prez. 3 să defluiască
6. [DOOM 2] deflui (a ~) (de-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. defluiește, imperf. 3 sg. defluia; conj. prez. 3 să defluiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL