1. [DEX '09] DEFECȚIUNE, defecțiuni, s. f. Deranjament, defect care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat, a unui mecanism, desfășurarea normală a unei acțiuni etc. [Pr.: -ți-u-] – Din defect. Cf. fr. défection, lat. defectio, -onis.
2. [MDA2] defecțiune sf [At: NEGULICI / V: ~ecție / Pl: ~ni / E: fr défection, lat defectio, -onis] 1 (Înv) Refuz de a îndeplini o misiune. 2 (Înv) Fugă de la datorie. 3 (Înv) Dezertare. 4-5 (Înv) Părăsire (a unui crez sau) a unui partid. 6-8 Deranjament care împiedică un mecanism să (mai) funcționeze (bine). 9-10 Perturbare care împiedică buna desfășurare (a unei acțiuni sau) a unui plan.
3. [CADE] * DEFECȚIUNE sf. Părăsirea unui partid, dezertare dintr’un partid [fr.].
4. [DLRLC] DEFECȚIUNE, defecțiuni, s. f. Refuz de a îndeplini o misiune, fugă de la datorie; dezertare. Pe-alocuri au fost mici defecțiuni și n-aș dori să avem și noi surprize. REBREANU, R. II 228.
5. [DN] DEFECȚIUNE s.f. 1. Neîndeplinire a unei sarcini; abandonare a unei cauze etc.; dezertare. 2. (Impr.) Deranjament, defect (care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc.) [Var. defecție s.f. / cf. fr.défection, lat. defectio].
6. [MDN '00] DEFECȚIUNE s. f. 1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc. 2. deranjament care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc. (< fr. défection, lat. defectio)
7. [Șăineanu, ed. VI] defecțiune f. părăsirea unui partid.
8. [Scriban] *defecțiúne f. (lat. défectio, -ónis). Părăsirea unuĭ partid orĭ uneĭ armate, dezertare. – Și -écție.
9. [MDA2] defecție sf vz defecțiune
10. [DN] DEFECȚIE s.f. v. defecțiune.
11. [DOOM 3] defecțiune (desp. -ți-u-) s. f., art. defecțiunea, g.-d. art. defecțiunii; pl. defecțiuni
12. [DOOM 2] defecțiune (-ți-u-) s. f., art. defecțiunea, g.-d. art. defecțiunii; pl. defecțiuni
13. [MDO] defecțiune (i-u)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL