1. [DEX '09] DEFECA, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid, provocând depunerea substanțelor care se află în suspensie. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția. ♦ A purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile fecale din intestin. – Din fr. déféquer, lat. defaecare.
2. [MDA2] defeca vt [At: DL / Pzi: ~fec și ~chez / E: fr déféquer] 1 (C.i. o substanță lichidă) A limpezi prin depunerea solidelor care se află în suspensie. 2 (Chm; c.i. albuminele dintr-o soluție) A precipita cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția. 3 (C.i. zemuri din industria zahărului) A purifica prin tratare cu lapte de var. 4 (C.i. materii fecale) A elimina din intestin.
3. [DLRLC] DEFECA, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid provocînd depunerea substanțelor în suspensie pe care le conține. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica lichidul. 2. A evacua materiile fecale din intestin.
4. [DN] DEFECA vb. I. tr. 1. A limpezi (o substanță, un lichid). 2. A evacua materiile fecale din intestin. [< fr. déféquer, cf. lat. defaecare].
5. [MDN '00] DEFECA vb. tr. 1. a limpezi un lichid prin depunerea substanțelor pe care le conține în suspensie. ◊ a precipita albuminele dintr-o soluție. ◊ a purifica zemurile, în industria zahărului. 2. a evacua materiile fecale din intestin. (< fr. déféquer, lat. defaecare)
6. [DOOM 3] defeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defechez, 3 defechează; conj. prez. 1 sg. să defechez, 3 să defecheze
7. [DOOM 2] defeca (a ~) vb., ind. prez. 3 defechează
8. [Argou] A DEFECA a se căca, a se căca împrăștiat, a se căca pe el, a se cufuri, a face ă-ă/ treabă mare, a se răhăți, a se slobozi, a sta pe tron, a se ușura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL