Definiție și ce înseamnă defăimător

1. [DEX '09] DEFĂIMĂTOR, -OARE, defăimători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care defăimează. – Defăima + suf. -tor.

2. [MDA2] defăimător, ~oare smf, a [At: (a. 1773) GCR. II, 92/12 / V: ~fai~, ~faimătoriu, ~orie, ~ăm~ / Pl: ~i, ~oare / E: defăima + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care îndepărtează pe cineva cu dispreț și dojană Si: (îvr) defăimeț (1-2). 3-4 (Înv) (Persoană) care subapreciază pe cineva Si: (îvr) defăimeț (3-4). 5-6 (Înv) (Persoană) care desconsideră pe cineva Si: (îvr) defăimeț (5-6). 7-8 (Înv) (Persoană) care înjosește pe cineva Si: (îvr) defăimeț (7-8). 9-10 (Persoană) care umilește pe cineva Si: (îvr) defăimeț (9-10). 11-12 (Persoană) care detestă pe cineva Si: (îvr) defăimeț (11-12). 13-14 (Persoană) care vorbește de rău pe cineva Si: bârfitor, ponegritor. 15-16 (Persoană) care blamează pe cineva. 17-18 (Persoană) care calomniază pe cineva. 19-20 (Persoană) care hulește. 21-22 (Persoană) care compromite pe cineva. 23-24 (Persoană) care profanează ceva. 25-26 (Persoană) care critică vehement pe cineva sau ceva. 27-28 (Persoană) care condamnă pe cineva. 29-30 (Persoană) care stigmatizează pe cineva.

3. [CADE] DEFĂIMĂTOR I. adj. p. DEFĂIMA. Care defaimă: se încruntară cînd auziră aceste vorbe defăimătoare pentru Domnul și țara lor (ISP.). II. sm. Cel ce defaimă.

4. [DEX '98] DEFĂIMĂTOR, -OARE, defăimători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care defăimează; de ocară. – Defăima + suf. -ător.

5. [DLRLC] DEFĂIMĂTOR, -OARE, defăimători, -oare, adj. 1. Care cuprinde o defăimare; ponegritor, hulitor. Vorbe defăimătoare. ▭ Puteam numiri defăimătoare În gîndul meu să-ți iscodesc. EMINESCU, O. I 212. Satira este acum la romani o poemă defăimătoare. ODOBESCU, S. I 45. 2. Care ponegrește. Om defăimător.

6. [Șăineanu, ed. VI] defăimător a. și m. care defaimă.

7. [MDA2] defaimător, ~oare smf, a vz defăimător

8. [MDA2] defaimătoriu smf, a vz defăimător

9. [MDA2] defămător, ~oare smf, a vz defăimător

10. [MDA2] difăimătoriu, ~orie a vz defăimător

11. [DOOM 3] defăimător (desp. -făi-) adj. m., pl. defăimători; f. sg. și pl. defăimătoare

12. [DOOM 2] defăimător (-făi-) adj. m., pl. defăimători; f. sg. și pl. defăimătoare

13. [IVO-III] defaim, -făimător adj. v.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro