Definiție și ce înseamnă dedicațiune

1. [DEX '09] DEDICAȚIE, dedicații, s. f. Text scris pentru cineva pe o carte, pe un album etc. în semn de omagiu sau de afecțiune. [Var.: (înv.) dedicațiune s. f.] – Din lat. dedicatio, -onis, it. dedicazione.

2. [MDA2] dedicație sf [At: MAIOR, I. B. 147/17 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: it dedicazione, lat dedicatio, -onis] 1-2 Text scris de către autor pentru cineva pe o carte, în semn (de omagiu sau) de afecțiune Si: (înv) dedicare (11-12), dedicață (1-2). 3 (Pex) Omagiu adus cuiva de către un autor, prin opera sa Si: hărăzire, ofrandă. 4-5 Text scris de cineva cuiva spre amintire (pe un obiect dăruit sau) într-un album. 6 (Îvr) Sfințire a unei biserici, a unui templu etc.

3. [CADE] * DEDICAȚIE sf. Omagiu făcut cuiva de un autor închinindu-i o lucrare printr’o inscripție pusă în fruntea cărții [fr. dédicace].

4. [DLRLC] DEDICAȚIE, dedicații, s. f. Text omagial, scris pentru cineva pe o carte (mai rar, pe o pagină de album, pe un obiect de artă, pe o fotografie) în semn de afecțiune. [Poezia] o găsim înregistrată sub dedicația la Maria. MACEDONSKI, O. IV 10. – Variantă: dedicațiune (pronunțat -ți-u-) (EMINESCU, N. 45) s. f.

5. [DN] DEDICAȚIE s.f. 1. Parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică lucrarea. 2. Text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album etc. [Gen. -iei, var. dedicațiune s.f. / cf. lat. dedicatio, it. dedicazione, fr. dédication].

6. [MDN '00] DEDICAȚIE s. f. 1. parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică. 2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc. (< lat. dedicatio, it. dedicazione)

7. [DEX '09] DEDICAȚIUNE s. f. v. dedicație.

8. [MDA2] dedicațiune sf vz dedicație

9. [DN] DEDICAȚIUNE s.f. v. dedicatie.

10. [Șăineanu, ed. VI] dedicați(un)e f. omagiu făcut de autor cu opera sa.

11. [Scriban] *dedicațiúne f. (lat. dedicátio, -ónis). Acțiunea de a dedica. Omagiŭ făcut de un autor cu opera luĭ. – Și -áție. V. prinos.

12. [DOOM 3] dedicație (desp. -ți-e) s. f., art. dedicația (desp. -ți-a), g.-d. art. dedicației; pl. dedicații, art. dedicațiile (desp. -ți-i-)

13. [DOOM 2] dedicație (-ți-e) s. f., art. dedicația (-ți-a), g.-d. art. dedicației; pl. dedicații, art. dedicațiile (-ți-i-)

14. [MDO] dedicație

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] DECURARIZARE s. f. ieșire a unui bolnav de sub efectul curarei. (< de1- […]
1. [DEX '09] DECURENT, -Ă, decurenți, -te, adj. (Despre frunze) Cu limbul continuat și pe […]
1. [DEX '09] DECURGE, pers. 3 decurge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta […]
1. [MDA2] decurgere sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ri / E: decurge] 1 Evoluare […]
1. [DEX '09] DECURIE, decurii, s. f. 1. Subunitate de cavalerie în armata romană, formată […]
1. [DEX '09] DECURION, decurioni, s. m. Ofițer roman de cavalerie care comanda o decurie […]
1. [MDA2] decurional, ~ă a [At: DN3 / P: ~ri-o~ / Pl: ~i, ~e / […]
1. [MDA2] decurionat sn [At: XENOPOL, I. R. I, 171 / P: ~ri-o~ / Pl: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro